În omilia rostită cu acest prilej, Ierarhul Hușilor a făcut referire la conținutul Canonului de pocăință alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, pe care l-a socotit drept „imbold înspre regăsirea calității de fii ai lui Dumnezeu”:

„Am reținut din Canon versurile: „frumusețea cea dintâi am pierdut-o și buna cuviință” și „gol sunt și mă rușinez”. Păcatul este cel care ne fură frumusețea cea dintâi, adică harul lui Dumnezeu. Rezidirea noastră spirituală a avut loc în Taina Sfântului Botez. În mod obiectiv Hristos ne-a restaurat prin Învierea Sa, iar prin Taina Sfântului Botez noi nu facem altceva decât să ne însușim această stare de înnoire a firii noastre și de asumare a frumuseții noastre spirituale. Când păcatul pătrunde în viața noastră, pierdem această frumusețe, pierdem și buna cuviință. Devenim goi la suflet, săraci din punct de vedere sufletesc și ne rușinăm de starea pe care o avem.

Sfânta Maria Egipteanca, a cărei viață o citim la această slujbă, este o pildă, un model de regăsire a frumuseții celei dintâi, frumusețe pe care o pierdem de fiecare dată când păcătuim. Putem recâștiga această frumusețe prin Taina Pocăinței. Aceasta este Taina care ne face, pe fiecare dintre noi, frumoși la suflet. Ne dăruiește și frumusețe, dar și buna cuviință de a ne putea apropia de Hristos din Taina Sfintei Împărtășanii.”