În cuvântul de învăţătură, Ierarhul Huşilor a vorbit despre profilul duhovnicesc al Sfântului Nicolae:

„Sfântul Ierarh Nicolae a pătruns în conștiința poporului credincios ca fiind modelul de generozitate, de bunătate și de dragoste față de sărmani.

Viața Sfântului Nicolae a fost punctată de manifestarea bunătății față de cei care erau nevoiași.

Trăsăturile acestei biografii spirituale extraordinare le găsim exprimate, cu prisosinţă, în troparul care îi este dedicat.

Troparul unui sfânt este o minibiografie spirituală. Găsim elementele care alcătuiesc tot ceea ce ţine de universul lăuntric al unui sfânt. Troparul sintetizează trăsăturile duhovniceşti ale sfântului pe care noi îl sărbătorim.

În troparul Sfântului Nicolae ni se spune că este «îndreptar credinței». Adică model de om credincios care a știut să trăiască, autentic și fără niciun fel de sincopă, credința în Dumnezeu.

Mai este numit «chip al blândeții», icoană a blândeţii, și «dascăl – învățător al înfrânării». Într-o traducere mai fidelă, care pune, mai mult, în lumină, această trăsătură, este numit «dascăl al stăpânirii de sine».

Toate aceste trei trăsături, care definesc personalitatea Sfântului Ierarh Nicolae, sunt un rod al lucrării Duhului Sfânt.

Unde este Duhul Sfânt, este credință, blândețe și foarte multă stăpânire de sine”.

Părintele Episcop Ignatie a arătat că, de multe ori, nu ne raportăm cum se cuvine la darurile oferite de Dumnezeu:

 „Noi, de multe ori, ne comportăm ca nişte copii. Ei, când primesc daruri, nu se mai gândesc la cei care le-au oferit, la dăruitori. Îi uită şi se bucură numai de darurile în sine.

La fel suntem şi noi când venim la biserică. Primim darurile lui Dumnezeu, primim darurile sfinţilor, dar nu ne gândim cum au trăit aceşti oameni atât de bineplăcuţi lui Dumnezeu, care le-a fost vieţuirea şi ce ar trebui noi să învăţăm.

La biserică, venim să deprindem un alt mod de viaţă, decât cel al lumii de astăzi, un mod de viaţă evanghelic. Venim să deprindem un stil de viaţă pe care numai aici, în biserică, îl învăţăm.

Acest mod de viaţă l-au trăit, la cote maximale, sfinţii. Ei au întrupat cel mai frumos Evanghelia, devenind o «evanghelie vie». Aşa a fost şi Sfântul Nicolae.

Să nu ne oprim numai la darurile pe care Dumnezeu ni le dă prin sfinţii Săi, ci să urcăm la Cel care ni le dăruieşte”!

Virtuţile trăite de Sfântul Nicolae stau în strânsă legătură una cu cealaltă:

„Sfântul Nicolae întrupează credinţa, blândeţea şi stăpânirea de sine.

Cel mai mult ne lipseşte stăpânirea de sine. Nu reuşim să ne controlăm în situaţii delicate şi ne pierdem cumpătul.

Dacă nu reuşim să ne asumăm această trăsătură a Sfântului Nicolae, nu le putem dobândi, în mod integral, nici pe celelalte două.

Ca să poţi ajunge la blândeţe şi la credinţă, ai nevoie de stăpânire de sine, de această abilitate de a te înfrâna. Toate celelalte vor veni, în chip firesc, în viaţa noastră.

Ce frumos este când întâlneşti pe cineva care are capacitatea de a se stăpâni în situaţii foarte complicate!

Sfântul Nicolae era de o bunătate extraordinară. Bunătatea izvorăşte întotdeauna din blândeţe”.

Preasfinţitul Ignatie a vorbit despre virtutea blândeţii şi despre credinţă ca întâlnire a omului cu Dumnezeu:

„A fi blând nu înseamnă starea de acalmie psihologică. Părinţii Bisericii definesc altfel blândeţea.

Sfântul Ioan Scărarul ne spune că a fi om blând înseamnă să rămâi neclintit în sufletul tău atunci când cineva te ocărăşte, te dispreţuieşte sau te calomniază, ca şi atunci când cineva te laudă şi pune în evidenţă calităţile tale. Să rămâi nemişcat şi în vreme de ocară, de batjocură, dar şi în vreme de laudă.

A fi un om credincios înseamnă a avea năzuinţa interioară de a-L întâlni pe Dumnezeu. Credinţa este întâlnire! Nu este un set de reguli pe care trebuie să le împlinim.

În urma acestei întâlniri învăţăm şi să ne rugăm.

Pe Domnul Îl întâlnim în Sfânta Împărtăşanie. Împărtăşania ne îndumnezeieşte.

Care din aceste virtuţi, care au fost atât de pregnante în viaţa Sfântului Nicolae, le avem în viaţa noastră?

Să ne dăruiască Dumnezeu, fiecăruia, credinţa ca întâlnire cu El, blândeţea, ca stare de neclintire şi netulburare, şi stăpânirea de sine ca stare de discernământ şi înţelepciune în momentele dificile ale vieţii noastre”.