Din soborul slujitorilor au făcut parte părinții consilieri de la Centrul Eparhial alături de soborul slujitorilor Catedralei.

În cadrul acestei slujbe, potrivit tradiţiei, pericopa evanghelică rânduită a fost citită în 13 limbi (română, greacă, latină, ebraică, slavonă, rusă, engleză, bulgară, franceză, germană, italiană, olandeză și spaniolă).

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a arătat de ce Domnul Hristos, după Înviere, nu S-a arătat celor care Îl contestaseră:

«Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi» (Fapte 10, 40-41)

Suntem în ziua de Paști – o zi plină de lumină, de bucurie și de foarte mult entuziasm. Prin Învierea Sa, Hristos ne face părtași vieţii veșnice și biruinţei Sale asupra păcatului și a morţii.

Bucuria Învierii lui Hristos au trăit-o într-un mod deosebit, cu totul aparte, femeile mironosiţe și ucenicii Săi.

De ce Hristos S-a arătat doar unora dintre cei pe care i-a întâlnit și cu care a interacţionat? De ce Hristos a considerat, în înţelepciunea Sa dumnezeiască, că trebuie să se arate doar ucenicilor și femeilor mironosiţe?

Conform logicii noastre, omenești, am fi gândit că era mult mai potrivit să Se ducă în faţa lui Pilat din Pont, în faţa cărturarilor și fariseilor, a arhiereului Caiafa, și să le facă o demonstraţie că a înviat și a biruit moartea, iar toată răutatea, ura și gândul ucigaș, năpustite asupra Lui, au fost în zadar.

Hristos nu S-a dus la cei care erau vrăjmașii Săi. Nu a vrut să transforme acest eveniment unic din istoria umanităţii într-un spectacol, într-un act de demonstraţie în faţa celor care L-au desconsiderat, discreditat și batjocorit.

Hristos decide cui să Se arate. El merge în întâmpinarea celor cărora vrea să li Se arate cu trupul Său îndumnezeit, plin de Duhul Sfânt. Nici ucenicii și nici măcar femeile mironosiţe, care au mers dis de dimineaţă la mormânt, nu sunt cei care caută să se întâlnească cu Domnul.

Femeile mironosiţe nu au mers dis de dimineaţă la mormânt cu gândul să-L întâlnească pe Hristos, ci ca să împlinească o datină – să ungă trupul lui Hristos cu mirodenii, conform tradiţiei. Mintea femeilor mironosiţe era locuită doar de un singur gând – cine le va prăvăli piatra de la ușa mormântului? Niciuna dintre ele nu avea în orizontul de gândire faptul că, mergând la mormânt, vor primi vestea de la înger că Hristos a înviat și că El nu mai trebuie să fie căutat printre cei morţi, căci este este viu, a biruit moartea.

Hristos este Cel care decide cui să Se arate. El Se arată, după Înviere, celor care pot să înţeleagă biruinţa Sa asupra morţii.

Ca să poţi înţelege ceea ce se întâmplă cu cineva, este nevoie de multă iubire. Iubirea este cea care te ajută să intri în sufletul celui de lângă tine.

Hristos decide să Se arate doar celor care Îl iubesc, celor care L-au cunoscut cu adevărat, pentru ca, mai apoi, să-L recunoască înviat, cu trupul Său plin de lumină, de slava cea dumnezeiască. Dacă S-ar fi arătat vrăjmașilor, aceștia ar fi răstălmăcit evenimentul și bucuria Învierii.

Cine are în sufletul său ură și răutate, discreditează iubirea, o răstălmăcește. Acesta este motivul pentru care Hristos nu S-a arătat tuturor.

Sfântul Evanghelist Luca, ne spune, în Cartea Faptele Sfinţilor Apostoli, că Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos Înviat nu S-a arătat la tot poporul, ci doar ucenicilor și femeilor mironosiţe – martorilor care L-au cunoscut, care au mâncat și au băut cu El, adică cei care au fost într-o intimitate maximală cu El.

Cele mai mari bucurii nu pot fi împărtășite vrăjmașilor, pentru că aceștia le răstălmăcesc – așa cum, de fapt, s-a și întâmplat. Ni se spune, în Evanghelia de la Matei, că cei care au aflat de vestea Învierii, s-au gândit să-i mituiască pe ostași și să le spună că Hristos nu a înviat, că  nu a biruit moartea, ci a fost furat din mormânt de către ucenici – cu alte cuvinte, că evenimentul Învierii este o făcătură, o invenţie a ucenicilor, a celor apropiaţi de Hristos. Așadar, Hristos nici măcar nu li S-a arătat, și ei au discreditat evenimentul Învierii.

Acesta este motivul pentru care Domnul Se arată doar unora dintre cei pe care i-a întâlnit în activitatea Sa pământească – doar celor care L-au iubit foarte mult și care au putut să primească bucuria Învierii, darul de a-L vedea pe Hristos Înviat.

Ierarhul Hușilor a afirmat că subiectul central al predicii apostolilor a fost Învierea Domnului, de care s-au convins în urma întâlnirii cu Hristos cel înviat:

Întâlnirea cu Hristos Cel Înviat nu era o simplă interacţiune dintre doi oameni. Întâlnirea cu Hristos Cel Înviat schimba vieţile oamenilor, vederea Lui transforma, în mod radical, viaţa unui om.

Vederea lui Hristos Cel Înviat a fost temeiul, atât pentru femeile mironosiţe, cât și pentru Apostoli, să meargă la propovăduire – au primit curaj și energie, au trăit din entuziasmul vederii lui Hristos Cel Înviat și, de aceea, L-au mărturisit, chiar cu preţul vieţii lor.

Conţinutul esenţial al predicii Sfinţilor Apostoli a fost – după cum reiese din Sfintele Scripturi – mărturia că Hristos a fost răstignit, a înviat și S-a înălţat la ceruri. Centrul propovăduirii lor era Hristos, Cel care a biruit moartea, Hristos Cel Înviat, pe Care ei L-au văzut și, din această vedere, ei s-au bucurat și și-au schimbat viaţa.

Domnul ni Se arată și nouă, celor care Îl iubim atât de mult, și ar fi minunat ca, din vederea lui Hristos Cel Înviat, să simţim că ne schimbăm, că devenim și noi oameni de lumină, de bucurie, care să-L slujim cu întreaga noastră fiinţă și dăruire pe El, Cel care a adus bucurie la toată lumea.

Înviind, Hristos ne-a făcut părtași unui nou mod de viaţă. Învierea Sa nu este asemănătoare cu învierea lui Lazăr sau a fiului văduvei din Nain – ei au fost readuși din moarte la viaţă, și această revenire la viaţă nu a fost una definitivă, pentru că, la un moment dat, a venit și moartea.

Învierea lui Hristos este o biruinţă a morţii. El a gustat moartea, a primit-o în chip voluntar, nu S-a luptat ca să o biruiască, pentru că El este Viaţa fiinţială, și Viaţa nu poate fi omorâtă. El doar a gustat moartea, pentru ca să o biruiască pentru noi, pentru întreaga umanitate, făcându-ne părtași la acest nou mod de viaţă, pe care l-a inaugurat (instaurat) prin Învierea Sa.

Domnul să ne schimbe inimile, vieţile și minţile noastre, prin vederea Lui, înviat și în inimile noastre.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie l-a hirotesit întru duhovnic pe părintele consilier eparhial Marian Dumitru Rugină. De asemenea, Preasfinția Sa l-a hirotesit întru protosinghel pe ieromonahul Dositei Gorbachevskiy, eclesiarhul Catedralei Episcopale din Huși.