Ierarhul Huşilor a vorbit despre dramatismul acestei zile şi despre perfidia celor ce credeau că pot să Îl omoare pe Dumnezeu:

„Vinerea Mare este ziua în care oamenii cei răi s-au gândit că pot să-L omoare pe Dumnezeu. Este una dintre zilele cele mai cumplite şi dramatice, nu atât pentru Hristos, cât pentru noi oamenii. Este ziua în care omul Îl batjocoreşte pe Dumnezeu. Îl pălmuieşte, Îi aruncă priviri piezişe şi vorbe dispreţuitoare. Este singura zi în care omul credea că poate să Îl ucidă pe Dumnezeu.”

Părintele Episcop Ignatie explică atitudinea Mântuitorului în faţa răutăţii şi perfidiei omeneşti:

Când cărturarii şi arhiereii L-au adus pe Hristos la Pilat, acesta le spune că nu poate să Îi aducă nicio învinuire pentru a-L răstigni. Pilat vede că Dumnezeu-Omul este nevinovat. În ura lor, arhiereii şi cărturarii au încercat să îl convingă inventând motive.

Pilat, fără să vrea, spune despre Hristos un mare adevăr: „Iată Omul”. Iisus Hristos este Omul cel adevărat. Hristos, în Vinerea Mare, ne-a iubit cum nimeni, niciodată, nu ne-a iubit. Iubirea lui Hristos este cea care nu învinuieşte niciodată. Chiar şi atunci când este scuipat, batjocorit, când primeşte oţet şi fiere în loc de apă, Hristos, pe Cruce, nu învinuieşte pe nimeni. Aceasta este dragostea cea adevărată! Adevărata dragoste nu învinuieşte niciodată.

Hristos tace, rabdă şi se smereşte pentru că iubeşte foarte mult. Nu-l pune la punct pe omul care striga, cu toată fiinţa lui: „răstigneşte-L!”

Cea mai mare revelaţie din ziua răstignirii lui Hristos este că Dumnezeu-Omul ne iubeşte fără să ne învinuiască! Hristos este iubirea şi blândeţea desăvârşită. Îl urmăm pe Dumnezeu când nu-i învinuim pe cei de lângă noi!"