Din soborul slujitorilor, alături de părinţii consilieri eparhiali şi de părinţii protopopi, a făcut parte şi Pr. Conf. Univ. Dr. Patriciu Vlaicu, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi preot la Parohia Ortodoxă „Sfântul Nicolae” din Bruxelles.

În omilia rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a explicat cuvintele Mântuitorului: „Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10, 20):

„Hristos ne spune că adevărata minune este propria noastră îndumnezeire. A fi scris în Cartea Împărăţiei Cerurilor nu înseamnă altceva decât să devii părtaş pentru veşnicie slavei cereşti. (...) Lumea de astăzi crede şi, din păcate, poate şi noi transmitem acest mesaj, că autenticitatea unui slujitor al Bisericii se verifică prin minunile pe care le face. Adevărata minune este restaurarea chipului lui Dumnezeu din noi, restaurarea frumuseţii cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

Dacă am realiza că aceasta este cea mai mare minune! Sfinţii nu au cerut de la Dumnezeu să săvârşească minuni pentru a câştiga un anumit prestigiu înaintea oamenilor. Preocuparea sfinţilor a fost îndumnezeirea. S-au nevoit ca să-L câştige pe Hristos, ca în firea lor să locuiască harul lui Dumnezeu! Sfinţii fugeau de harismele pe care Dumnezeu li le dădea.

Sfântul Siluan Atonitul spunea că cea mai mare minune a lui Dumnezeu este iubirea Lui faţă de păcătoşi. Ea te ajută şi îţi dă elanul să câştigi harul lui Dumnezeu.”

De asemenea Ierarhul Huşilor a vorbit despre responsabilitatea asumării depline a slujirii preoţeşti: „Noi aşa suntem chemaţi, ca tot ceea ce facem, să trimită la Hristos! O foarte mare responsabilitate! Trebuie să ne identificăm cu Hristos! (...)

Vă îndemn să rostiţi această rugăciune: „Doamne dă-mi putere ca în tot ceea ce fac eu să se simtă mireasma dragostei Tale, în tot ceea ce gândesc eu să se simtă gândirea Ta, în faptele mele să se simtă lucrarea Ta Doamne, şi în tot ceea ce fac, să fii Tu prezent acolo!” (...)

Noi ne angrenăm în tot felul de discuţii! Cu cât vorbăria e mai multă, cu atât mărturia propriu-zisă a vieţii noastre este extraordinar de fragilă. Cu cât simţi mai mult nevoia să îţi aperi credinţa prin cuvinte, slăbeşte mărturia propriei tale vieţi. (...)

Minunea adevărată, care se săvârşeşte cu noi oamenii, este strădania pentru îndumnezeire, adică pentru refacerea firii noastre care este murdărită de păcat.”

După Sfânta Liturghie a urmat, în sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor „Constantin Tănase” din Vaslui, conferinţa cu tema „Responsabilitatea slujirii preoţeşti: rânduială, exigenţă şi rutină” susţinută de Pr. Conf. Univ. Dr. Patriciu Vlaicu.

Părintele profesor a îndemnat ca „fiecare celulă din trupul lui Hristos, din corpul eclesial, să fie lucrătoare. Noi, ca preoţi, să fim vectori de slujire şi să încurajăm toate slujirile celor din comunitatea parohială”. De asemenea, părintele conferenţiar a afirmat că exigenţa, în slujirea preoţească, înseamnă claritate, iar canonul canoanelor este „credinţa lucrătoare prin iubire!”

Părintele Episcop Ignatie a făcut apel la întărirea conştiinţei eclesiale: „Intensitatea conştiinţei curate ne dă şi intensitatea responsabilităţii noastre în slujirea preoţească. Cu cât conştiinţa noastră este mai curată, în tot ceea ce facem noi, atunci este şi maximă responsabilitate. Iar unde este maximă responsabilitate, acolo este şi maximă asumare.”

A urmat apoi o sesiune de întrebări şi răspunsuri în care s-au clarificat mai multe probleme care ţin de înţelegerea pastoraţiei actuale.