Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Cosmin Gubernat, părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar, părintele inspector bisericesc Dragoș Trofin și părintele protopop de Huși Iulian Dumitru Ștefan.

În cuvântul adresat familiei îndoliate și celor prezenți, Ierarhul Hușilor a transmis mesajul său de condoleanțe și a vorbit despre faptele care ne definesc și cu care plecăm în veșnicie:

Ori de câte ori participăm la slujba de pomenire sau de prohodire a cuiva care ne este foarte drag, plecat în lumea veșniciei, este un foarte bun prilej de a reflecta asupra faptului că noi, în lumea aceasta, suntem efemeri, trecători. Exprim o banalitate foarte ignorată de către mulți dintre noi, în sensul că nu trăim ca și cum am muri, ca și cum plecăm într-o altă lume, cea a veșniciei, pentru care se impune, în sensul cel mai firesc, să ne pregătim.

Întreg conținutul Slujbei Înmormântării subliniază faptul că noi nu ducem nimic din lumea aceasta cu noi. Merge în veșnicie ceea ce adună omul în sufletul său. Cele materiale rămân în urma noastră. Ne vor însoți și în veșnicie cele pe care le-am răspândit în jurul nostru. Dacă am reușit să răspândim iubire, bunătate, căldură sufletească, credință autentică și conștientă în Dumnezeu, ne vom duce cu acestea. Dacă am acumulat opusul a ceea ce am amintit, ne vom duce cu acelea. 

Vom rămâne în memoria celor de după noi în funcție de cât de buni am fost, iar cu cât un om a fost mai bun, mai înțelept și a împărtășit mai multă lumină, sunt toate șansele să se bucure de o posteritate foarte frumoasă.       

 Cu cât caută cineva să rămână, în mod ostentativ, cu orice preț, în memoria posterității, nu va reuși. Oamenii discreți, care au trăit o viață profundă interioară sunt cei care, cu adevărat, lasă urme atât de frumoase în sufletele celor cu care au interacționat. Noi ne pregătim din viața aceasta trecătoare pentru cea veșnică. 

Viața veșnică este cea care dă adevărata dimensiune a existenței noastre umane, chiar dacă nu ajungem încă în punctul în care putem verifica, la modul palpabil, acest lucru. 

Oamenii se întreabă, poate dintr-o formă de scepticism, de necredință sau de indiferență față de cele spirituale, ce mai este dincolo și cine are certitudinea că mai este ceva dincolo de ceea ce noi numim moarte, pentru că nu a venit nimeni de acolo ca să adeverească ceea ce Biserica învață. Se scapă din vedere faptul că noi ne fundamentăm credința în viața veșnică pe faptul că Hristos a venit, a gustat moartea și ne-a dat perspectiva vieții veșnice. El este pentru noi supremul argument și încrederea că viața aceasta nu se termină cu mormântul. 

Viața noastră și tot ceea ce este mai autentic și mai valoros nu ține de trupul nostru, ci de sufletul nostru, de ceea ce reușim să exprimăm prin sufletul nostru ca trăire, ca mod de relaționare, ca iubire, ca atenție, toate acestea sunt cele care cântăresc atât de mult. Ajungem, astfel, într-un anume punct al vieții noastre în care ne dăm seama că am fost foarte imaturi punând accent pe cele materiale și neglijându-le pe cele spirituale. 

Am ținut să fiu prezent în seara aceasta, ca un mic gest de comuniune, din respectul și considerația pe care le port domnului Lucian Onciu. A fost un moment de rugăciune pentru cel care rămâne tatăl, soțul, bunicul, rudă a celor prezenți. Deși nu l-am cunoscut, ne putem da seama de cineva uitându-ne la copiii pe care i-a așezat. Cunoscându-l și interacționând în proiectele noastre cu domnul Lucian Onciu, am această convingere că și tatăl dumnealui a fost un om foarte bun, lăsând ceva în urmă, în sufletele celor care l-au cunoscut.