Din soborul preoţilor au făcut parte şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, părintele protopop Adrian Chirvasă şi părintele paroh Lucian Veleşcu.

În cuvântul de învăţătură, Ierarhul Huşilor a vorbit despre pururea fecioria Maicii Domnului:

«Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu"». (Matei 1, 21-23)

„Ori de câte ori veţi privi cu atenţie o icoană a Maicii Domnului, veţi vedea că în jurul capului ei sunt trei stele. O stea este pusă deasupra frunţii, a doua pe umărul drept şi a treia pe umărul stâng.

Iconografii Bisericii noastre au gândit ca prin acest simbol să transmită un adevăr dogmatic, un adevăr caracteristic învăţăturii ortodoxe: Maica Domnului a fost fecioară şi înainte de naştere, şi în timpul naşterii şi după naştere.

Duhul Sfânt, când S-a aşezat asupra ei ca un nor şi a umbrit-o, a curăţat-o de orice fel de păcat, mai ales de păcatul strămoşesc. În felul acesta, trupul Maicii Domnului a devenit o biserică curată, din care să se întrupeze Fiul lui Dumnezeu ca om.

În slujbele Bisericii noastre o numim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu «cea care este fără de prihană», «turn al curăţiei», model de curăţie pentru toate fecioarele.

Pentru mintea omenească, acest adevăr dogmatic, că Maica Domnului a fost fecioară înainte de naştere, în timpul naşterii şi a rămas fecioară şi după naştere, constituie o mare cruce pentru raţiunea noastră. Noi nu putem concepe cum să nască o femeie şi să rămână fecioară. Dumnezeu este Cel care a săvârşit această lucrare sfântă în viaţa Preasfintei Fecioare Maria.

Hristos S-a întrupat, ca om, din pântecele ei, fără intervenţie umană, aşa cum a fost creat Adam din nimic.

Hristos, Cel ce este Creatorul tuturor, şi-a creat şi Trupul Său. Şi-a asumat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu firea umană curată, fără de păcat”.

Totodată, Părintele Episcop Ignatie a explicat faptul că, din punctul de vedere al spiritualităţii creştine, fecioria trebuie să fie o caracteristică deopotrivă a trupului şi a sufletului:

„De ce o numim pe Maica Domnului ca cea care este modelul curăţiei tuturor pământenilor, pentru că şi ea a fost om, ca fiecare dintre noi? Cu o deosebire: ea a trăit o viaţă sfântă. De mică a fost dusă în templu şi acolo a trăit în rugăciune, în smerenie, în curăţia trupului şi a sufletului.

Este numită fecioară curată pentru că fecioria – cum ne spune Părintele Dumitru Stăniloae – înseamnă întreaga disponibilitate a ta, ca făptură, pentru Dumnezeu. Te pui la dispoziţia lui Dumnezeu.

Fecioria trupului şi a sufletului mai înseamnă şi integritatea spirituală.

Ori de câte ori primim păcatul în viaţa noastră, chiar şi la nivelul gândului, pierdem din integritatea spirituală. De aceea ne tulburăm şi simţim că nu mai este aceeaşi linişte înlăuntrul nostru.

Fecioria nu înseamnă numai curăţenia trupului, ci şi integritate spirituală. Să nu fii un om rupt în cioburi din pricina păcatelor. Să nu fii un om schimonosit de păcat, ci să fii un om integru.

Fecioria sufletului înseamnă disponibilitate integrală pentru Dumnezeu.

Maica Domnului şi-a identificat viaţa cu Hristos. Prezenţa ei în Evanghelie este foarte tăcută, pentru că ea şi-a identificat viaţa cu a lui Hristos.

Să ne păstrăm integritatea spirituală. Toate păcatele încep din suflet, din minte. Păcatul are mai întâi o dimensiune spirituală. Păcătuim mai întâi în mintea şi în sufletul nostru şi apoi capătă concreteţea faptei.

Lupta noastră este să ne păzim integritatea spirituală a minţii şi a inimii.

Pentru poporul evreu, ori de câte ori ei se închinau la idoli sau Îl părăseau pe Dumnezeul Cel adevărat, era un indiciu de necurăţie, de desfrânare.

 Dumnezeu îi considera desfrânaţi. Poporul evreu era logodit cu Dumnezeu şi nu putea accepta oferta închinării la idoli pentru că aceasta era o formă de infidelitate.

Aşa putem să spunem şi noi atunci când păcătuim, când acceptăm să vină cel rău, prin păcat, în viaţa noastră. Devenim infideli lui Dumnezeu, trădăm dragostea Lui”.