La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc, evidențiat prin numirile atribuite ei în slujba Paraclisului:

„Maica Domnului este numită: „O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică”.

De ce imnograful a numit-o „prealuminat nor”? În primul rând, când se vorbește despre nori luminoși, avem certitudinea că este timp senin, timp de pace. Maica Domnului este ca norul pe care îl vedem pe cer când este senin, iar el, prin prezența lui, conferă o frumusețe aparte cerului.

Maica Domnului mai este numită astfel pentru că se face trimitere la un eveniment biblic. Evreii, în momentul în care au părăsit Egiptul, care era un simbol al păcatului, al dezmățului, erau călăuziți în pustie, ziua, de un stâlp de nor, iar noaptea de un stâlp de foc. Erau ca niște repere pentru a nu se pierde poporul evreu în drumul lor spre Țara Făgăduinței. Maica Domnului este, pentru fiecare dintre noi, un astfel de stâlp de nor luminos. Este un stâlp de nor luminos călăuzitor înspre Pământul Făgăduinței.”

Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să o perceapă pe Maica Domnului ca pe ceea ce ne călăuzește în drumul nostru spre Împărăția Cerurilor:

„Pentru noi ca și creștini, botezați cu numele lui Hristos, Pământul Făgăduinței este Împărăția Cerurilor. Maica Domnului ne ajută să părăsim țara păcatelor, tot ceea ce ne poate deturna de la drumul care duce spre Împărăția Cerurilor. Este nu numai călăuzitoare, ci este și ajutătoarea noastră. În drum spre Dumnezeu, pe calea credinței, sunt și mulți dușmani care ne pun obstacole, piedici. Maica Domnului, dacă avem încredere în ea și îi cerem ajutorul, în drumul nostru spre Împărăția Cerurilor, este cea care ne ajută, cea care surpă toate puterile celui rău, ale vrăjmașului.”

 Motivul pentru care Sfânta Fecioară Maria este cinstită drept călăuzitoare a creștinilor, este dat de relația unică de iubire dintre Maica Domnului și Cel întrupat din ea, a precizat Preasfințitul Ignatie:

„Maica Domnului este starea noastră de seninătate, de bucurie, de lumină, așa cum câteva pâlcuri de nori, pe un cer senin, constituie ceva minunat, o adevărată artă. Maica Domnului este frumusețea de pe cerul credinței noastre. Când ne angajăm să trăim frumos în Hristos, să ne trăim credința la modul plenar, nu cu jumătăți de măsură, drumul începe să devină foarte anevoios. Maica Domnului este cea care ne ajută!

De ce Maica Domnului este călăuzitoarea? Pentru că ea L-a cunoscut cel mai bine pe Cel care este Împăratul acestei Împărății. Legătura tainică, atât de profundă, între Maica Domnului și Domnul Hristos este unică. Nimeni dintre pământeni nu a putut ajunge la o asemenea intensitate a  relației de credință, de iubire, cum a ajuns Maica Domnului cu Hristos.”