În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a amintit de Chivotul Legii, din perioada vechi testamentară, pe care l-a asemuit cu Maica Domnului.

«Având altarul tămâierii de aur şi chivotul Aşezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii». (Evrei 9, 4)

„Biserica ne pune spre prăznuire unul din evenimentele legate de cea care L-a adus pe Dumnezeu-Fiul printre oameni: Sfânta Fecioară Maria, cea mai curată și mai minunată dintre toate făpturile pe care Dumnezeu le-a creat.

Părinții Bisericii noastre o numesc pe Maica Domnului «a-tot-frumoasa» sau cea în care s-au sălășluit darurile suprafirești pe care Dumnezeu-Treimea le poate revărsa asupra omului.

Ori de câte ori sărbătorim momentul intrării în templu a Maicii Domnului, ne gândim la profunzimile pe care acest lucru le implică.

Textele liturgice, inspirate din cuvintele Sfântului Apostol Pavel (Evrei 9, 1-7) care s-au citit la Apostol, o numesc pe Maica Domnului ca fiind «chivot sfânt, chivot poleit cu aur».

Sărbătoarea aceasta are o legătură deosebită cu Vechiul Testament. Maica Domnului este numită de imnografi «chivotul cel sfânt al lui Dumnezeu».

Așa cum Chivotul Legământului era semnul prezenței lui Dumnezeu, locul unde se cobora slava lui Dumnezeu în chipul unui nor, tot așa, și Sfânta Fecioară Maria, în momentul în care a primit vestea de la Îngerul Gavriil că Îl va naște pe Dumnezeu-Fiul, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, puterea Celui Preaînalt a umbrit-o.

Până astăzi evreii așteaptă găsirea chivotului Legii, al Legământului.

Moise a călătorit 40 de ani în pustie, împreună cu poporul ales, având în mijlocul lor chivotul Legii, ferecat cu aur, construit dintr-un lemn nestricăcios.

Chivotul adăpostea năstrapa cu mană, toiagul lui Aaron și Tablele Legii, primite de Moise pe Muntele Sinai.

Regele David aduce Chivotul Legii în Ierusalim, iar Solomon, după ce a zidit templul l-a așezat acolo.

Prorocul Ieremia a ascuns chivotul Legământului pe Muntele Nebo, ca să nu fie profanat și distrus odată cu templul. De atunci nu se mai știe nimic de acesta”.

Preasfinția Sa a menționat că obiectele care se regăseau în Chivotul Legii (vasul cu mană, toiagul lui Aaron, care a odrăslit, și Tablele Legii) au câte un corespondent desăvârșit în Noul Testament:

„Hristos este Cel care ne scoate, prin răstignirea și Învierea Sa, din robia păcatului și restaurează firea umană. El este Cel care ne dă Legământul cel nou, harul Duhului Sfânt. Hristos are drept «chivot» pe Maica Domnului.

Maica Domnului este cea care a intrat în Sfânta Sfintelor, acolo unde intra arhiereul Legii Vechi o dată pe an.

Maica Domnului este cea din care se întrupează Arhiereul cel Veșnic, Iisus Hristos. Ea este «chivotul cel însuflețit».

Putem constata astfel legătura indisolubilă dintre sărbătoarea de astăzi și textele vechi testamentare, care ne vorbesc despre Chivotul Legământului. Laitmotivul sărbătorii de astăzi este «chivotul».

Maica Domnului este «chivotul» în care a fost așezată mana, despre care știm că, în Legea Harului, este Sfânta Împărtășanie.

Toiagul lui Aaron care a odrăslit este chipul fecioriei Maicii Domnului, iar Tablele Legii sunt Legea Harului, pe care Hristos a adus-o odată cu întruparea Sa.

Maica Domnului să ne ajute să devenim un «chivot» în care Hristos să se întrupeze!”