Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Eduard Irimiea, parohul Parohiei „Sfântul Dumitru II”, părintele protopop Marius Antohi și părintele Marin Tudorică, parohul Parohiei „Sfântul Dumitru I”.

În cuvântul său, Ierarhul Hușilor a propus ca temă de meditație întrebarea: «De unde a avut  Sfântul Mare Mucenic Dimitrie puterea să își dăruiască integral viața lui Hristos?»

«Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea, și să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu». (Efeseni 3, 17-19)

„Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre pomenire pe unul dintre cei cunoscuți martiri ai Bisericii creștine: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.

Să medităm la o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem noi creștinii, clipă de clipă:

De unde a avut Sfântul Mare Mucenic Dimitrie puterea ca nimic din cele ce țin de lumea aceasta – pregătirea, cariera militară, proveniența dintr-o familie bogată, faptul că avea o vizibilitate socială – să nu se interpună între El și Dumnezeu?

De unde a avut puterea să își dăruiască integral viața lui Hristos?

Răspunsul ni-l dă Sfântul Apostol Pavel: Sfântul Dimitrie avea credința puternică în Hristos și era înrădăcinat în iubirea Lui.

Fără credință și fără dragoste față de Hristos nu putem concepe o viață creștină autentică, o viață profundă și conștientă.

Sfântul Dimitrie îl trăia pe Hristos în adâncul inimii sale. Era o realitate a universului său lăuntric. Hristos nu era o idee. Nu era un simplu personaj care să îl fi convins cu adevărat că merită să creadă în El, un personaj înțelept care și-a dat viața pentru întreaga umanitate. Era ceva mai mult decât atât: era însăși viața lui, sensul vieții lui.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și L-a asumat pe Cel care S-a răstignit pentru întreaga lume și ne-a dat cea mai minunată probă – prin jertfa Sa – a dragostei pe care o are Dumnezeu față de om.

El și-a dat viața pentru Cel care ne-a iubit chiar și atunci când noi Îi întorceam spatele, Îl calomniam și Îl scuipam.

Sfântul Dimitrie și L-a asumat atât de adânc, în inima sa, pe Hristos, încât dacă s-ar fi lepădat de El, această lepădare ar fi coincis cu negarea de sine.

Sfântul Apostol Pavel ne spune că numai în felul acesta putem înțelege taina dragostei lui Hristos, dacă Îi cerem ca credința și dragostea în El să fie cele pe care ne întemeiem viața noastră”.

Părintele Episcop Ignatie a amintit faptul că modelul de mărturisire a Sfântului Dimitrie a suscitat atenția creștinilor secole întregi. Preasfinția Sa a comparat atenția pe care noi o dăm celorlalți, în cadrul relațiilor interumane, cu atenția și dragostea pe care ar trebui să o avem față de Dumnezeu:

„Sfântul Dimitrie a fost fascinant inclusiv pentru creștinii din secolele următoare. Examenele de oratorie aveau drept subiect martiriul său.

În celebrele școli din Tesalonic sau Constantinopol, în secolele XIII-XIV, oamenii înțelepți și sfinți ai Bisericii, precum Sfântul Nicolae Cabasila, dacă voiau să fie probați ca oameni înzestrați cu arta elocinței, a oratoriei, trebuiau să țină o predică, o omilie, despre viața unui sfânt. Sfântul cel mai popular, care se bucura de o evlavie deosebită, era Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Așa au rămas, în tradiția Bisericii noastre, omiliile despre viața sa martirică.

Oare Hristos este realitatea cea mai profundă a vieții noastre? Este El referința de nezdruncinat a vieții noastre? Oare în tot ceea ce facem noi încercăm să ne raportăm la Hristos?

 Din păcate nu este chiar așa. Ne aducem aminte de Hristos când venim la Sfânta Liturghie, sau în rugăciune, dimineața și seara, iar pe parcursul zilei uităm de El. Nu este atât de covârșitor prezent în sufletul nostru.

Spunem că sfinții au putut să trăiască în felul acesta dragostea față de Dumnezeu. Însă și noi o putem trăi!

Când iubim pe cineva și ne este foarte drag, ne gândim la el toată ziua. Toate gândurile și simțirile noastre sunt pline de omul care ne este foarte drag. Viața lui devine viața noastră. Conținutul vieții lui devine conținut al vieții noastre. Tot ceea ce facem trecem prin acest filtru al dragostei pentru acea persoană.

Dacă noi putem, în ceea ce privește relațiile dintre noi, oamenii, să ne raportăm așa de frumos față de cei pe care îi iubim, cu atât mai mult Hristos ne dă darul acesta, ca El, realmente, să devină centrul și sensul vieții noastre. Așa L-a trăit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie pe Hristos.

În slujba utreniei, Sfântul Dimitrie este descris ca cel care a primit «mirul lui Hristos cu înțelegere duhovnicească».

Cine este mirul lui Hristos? Este Duhul Sfânt. Fiecare dintre noi am primit «mirul lui Hristos», imediat după ce am fost botezați, în Taina Mirungerii. Atunci, preotul, însemnându-ne pe părțile esențiale ale corpului, a rostit: «Pecetea Darului Sfântului Duh». Atunci L-am primit pe însuși Duhul Sfânt, nu numai darurile Sale.

Toți am primit «mirul lui Hristos», așa cum Sfântul Dimitrie l-a primit prin mucenicia sa”.