Adresându-se celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre semnificațiile Slujbei punerii pietrei de temelie a unei noi biserici:

Suntem martorii unui eveniment de o încărcătură duhovnicească specială.

Punerea pietrei de temelie pentru o biserică semnifică, așa cum frumos a spus Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, «spațializarea sacră a unui loc».

Astăzi, prin slujba pe care am săvârșit-o, I-am dăruit lui Dumnezeu acest loc, ca să fie unul de cinstire și preaslăvire a numelui Său.

Rânduiala slujbei de punere a pietrei de temelie pentru o biserică nouă este o reverberație a unui eveniment biblic din Cartea Facerii, la care s-a și făcut referire, printr-un tropar, în momentul în care a fost turnat untdelemnul peste piatra care s-a așezat drept temelie a acestei biserici.

Patriarhul Iacov, în drumul său spre Mesopotamia, s-a oprit într-un loc, ca să se odihnească, și și-a așezat sub cap o piatră. A avut un vis, care a fost ca ceva real, în care a văzut o scară din cer până pe pământ, pe care se coborau și urcau îngerii lui Dumnezeu.

Acest vis a fost atât de pregnant pentru patriarhul Iacov, încât a simțit, în urma acestuia, prezența lui Dumnezeu în locul acela.

După ce s-a trezit, a turnat untdelemn pe piatră, numind acel loc ca fiind locul (casa) lui Dumnezeu – «Betel» – și poartă a cerului.

Așa este orice biserică – o casă a lui Dumnezeu și o poartă care ne deschide înspre perspectiva realităților spirituale, dincolo de lumea aceasta.

Nădăjduim, așa cum ne-am rugat, ca această biserică și tot ceea ce și-a propus părintele Iustin aici, să fie duse la bun sfârșit.

Biserica lui Hristos – ni se spune într-o rugăciune a punerii pietrei de temelie – a fost întemeiată prin vărsarea Sângelui Său, prin moartea Sa, prin jertfa și dragostea Sa.

Prin Învierea Sa, Biserica a fost desăvârșită, adică umplută de lumină, pentru că Învierea lui Hristos înseamnă lumină și bucurie.

Biserica este locul în care venim și ne umplem de lumină și bucurie, le ducem înspre casele noastre și le răspândim în jurul nostru. Venim la biserică ca să dobândim un nou mod de viață, în Hristos.

Prin Înălțarea Sa, Biserica a fost binecuvântată, iar prin Pogorârea Sfântului Duh a fost sfințită și răspândită.

De ce se spune că a fost răspândită? Pentru că noi toți suntem chemați să devenim biserici ale lui Hristos, să conștientizăm (mai degrabă) că suntem bisericile lui Hristos.

Odată cu Taina Sfântului Botez, toți am devenit biserici ale lui Hristos. Am fost botezați în apă plină de putere îngerească, schimbându-ni-se radical viața. După aceea am fost mirunși cu Sfântul și Marele Mir, primind pe Însuși Duhul Sfânt în viața noastră (nu numai darurile Duhului Sfânt).

Este o corespondență perfectă cu ceea ce am făcut noi, aici: am sfințit, cu apă sfințită, locul (Crucea), am așezat piatra de temelie a bisericii și, după aceea, a fost turnat untdelemnul sfințit.

Să ne ajute Domnul, pe fiecare dintre noi, să devenim biserici ale Lui, în care se slăvește numele Său, în care liturghisim (mintea noastră este ca un preot, iar inima ca un Altar, pe care aducem darul rugăciunilor).

La final, Preasfinția Sa a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, pentru că a ținut foarte mult să fie împreună la acest moment de rugăciune. De asemenea, i-a mulțumit Părintelui Iustin Dragomir, care și-a asumat această lucrare deosebită și foarte grea (slujirea lui Dumnezeu și filantropia).

A mulțumit și autorităților județene și locale – domnului Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui, domnului vicepreședinte al Consiliului Județean Bacău, precum și primarilor celor două localități învecinate (Podu Turcului și Ivești).