Sfânta Liturghie și slujba Parastasului de la Suceava au fost urmate de săvârșirea unei slujbe de Trisaghion la Mănăstirea Sihăstria Putnei, locul unde venerabilul ierarh a ales să fie înmormântat.

Sutele de credincioși prezenți au respectat măsurile de protecție sanitară.

După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei, care a vorbit despre IPS Părinte Arhiepiscop Pimen ca despre „păstorul cel bun”.

Slujba Sfintei Liturghii a fost urmată de slujba Parastasului.

În cuvântul ținut cu ocazia slujbei de pomenire de la Suceava, Părintele Mitropolit Teofan a evocat personalitatea Părintelui Arhiepiscop Pimen și slujirea sa în timpul regimului comunist ateu, o perioadă dificilă pentru Biserica Ortodoxă Română.

La slujba de pomenire au fost prezenți și Victor Opaschi, ministru secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, dar și Ion Lungu, primarul municipiului Suceava.

O parte dintre ierarhi și dintre credincioși s-au deplasat apoi la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde, la mormântul Părintelui Arhiepiscop Pimen, a fost oficiată slujba Trisaghionului.

Aici, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a rostit un cuvânt de evocare a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Pimen, evidenţiind două din virtuţile care l-au caracterizat:

„Din interacţiunile pe care le-am avut cu Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen mă opresc asupra la două virtuţi, pe care le regăsim în tradiţia noastră patristică.

L-am văzut pe Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen ca pe un «bătrân frumos».

În limba greacă, «călugăr» se înseamnă «bătrân frumos», monah autentic.

Părintele Arhiepiscop Pimen, prin biografia sa spirituală, prin trecerea sa prin această lume, a împlinit, pe cât i-a stat în putinţă, un cuvânt al Sfântului Maxim Mărturisitorul: «monah adevărat este cel ce îşi desface mintea de lucrurile cele pământeşti şi prin înfrânare, prin dragoste şi prin cântare de psalmi, se lipeşte statornic de Dumnezeu».

Aşa cred că a vieţuit Părintele Arhiepiscop Pimen. Era întâiul între monahi, aşa cum trebuie să fie un episcop în eparhia sa. Nu avea nimic din cele ale sale – inima şi mintea sa – legate de cele pământeşti. Cele pământeşti nu ne împlinesc, ne dau doar bucurii efemere. Sensul vieţii noastre este dat, cu adevărat, de cele legate de Hristos: dragostea, înfrânarea, rugăciunea”.

Ierarhul Huşilor l-a asemănat pe Părintele Arhiepiscop Pimen cu părinţii duhovniceşti din Pateric:

„Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen era extrem de telegrafic în cuvinte. Nu prea avea zăbavă în a sta de vorbă cu tine. Răspundea esenţializat.

Acest lucru l-am întemeiat ca pe un cuvânt al marelui bătrân din Pateric – Avva Pimen. Acesta ne dă fiecăruia o soluţie atunci când suntem în momente de cumpănă, de încercare.

«Ori de câte ori se va năpusti asupra ta o încercare, vreun moment greu, vei putea să biruieşti prin tăcere».

Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, prin tăcerea-i caracteristică, încerca să biruiască încercările.

În vremurile acestea, atât de bulversante din punct de vedere valoric, suntem îndemnaţi să ne asumăm şi noi tăcerea, în faţa încercărilor.

Când este vreme de mărturisire, să mărturisim cu nobleţe, cu inteligenţă, cu foarte multă fermitate. Dar sunt şi momente când este nevoie de multă tăcere. Omul care tace, este un om profund. Putem birui încercările prin tăcerea rugăciunii.

Părintele Arhiepiscop Pimen a fost călugărul frumos, monahul autentic, a cărui inimă nu era legată de nimic din cele pământeşti.

Toate ale sale erau ale celor din jur. A dragostei este dăruirea de sine. Îl pui pe aproapele pe prim-planul vieţii tale”.

sursa: doxologia.ro