Credincioşii prezenţi la hramul istoric al „Ierusalimului ortodoxiei române“, Mănăstirea Neamţ, au aşteptat la rând pentru a se închina la moaştele Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi, ale Sfântului Simeon de la Muntele Minunat şi ale Sfântului Necunoscut, acestea fiind aşezate în biserica cea mare a mănăstirii, ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. De asemenea, închinătorii s-au putut ruga şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aceasta fiind amplasată într-un foişor special amenajat din curtea aşezământului monahal. Icoana Maicii Domnului, ce datează din anul 665, a fost pictată în Lida şi dăruită de împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, în anul 1429.

„În această zi de sărbătoare suntem ridicaţi la această cinste, de a sta de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl“

Slujba Privegherii a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan şi a Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Din sobor au mai făcut parte părintele arhim. Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, părintele arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, părintele prof. Viorel Sava, cadru didactic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Iaşi, părintele prof. Viorel Laiu, directorul Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“, dimpreună cu părintele prof. Ioan Mihoc, părintele Nicolae Axentioi, protopop de Târgu Neamţ, dar şi părinţii ieromonahi, alături de preoţii slujitori din vecinătatea mănăstirii. La finalul slujbei, PS Părinte Ignatie a ţinut un scurt cuvânt de învăţătură: „Din punct de vedere liturgic, am intrat în sărbătoarea care ne aduce aminte de unul din evenimentele majore din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Înălţarea la ceruri şi şederea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Semnificaţiile teologice ale acestei sărbători sunt foarte profunde. Prin acest eveniment, Dumnezeu ne face cea mai minunată şi deosebită cinste nouă, oamenilor. Noi, cei care am fost asumaţi de Mântuitorul, iar Hristos prin întrupare şi-a asumat firea noastră, umană, cu toate cele ale ei, exceptând păcatul. Asumându-şi firea noastră umană, Hristos, prin naşterea Sa, prin răstignirea Sa, prin învierea Sa, prin înălţarea Sa la cer, i-a dăruit o strălucire cum nu a mai avut niciodată. În această zi de sărbătoare suntem ridicaţi la această cinste, de a sta de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl“.

PS Emilian Crişanul: „El ne priveşte dintru înălţimea Cerului în chip luminos, cu multă dragoste, cu multă bunătate şi cu mult har“

În Joia Înălţării Domnului, ierarhi, preoţi şi credincioşi au participat la slujba sfinţirii apei, oficiată în faţa agheasmatarului din cadrul ansamblului mănăstirii. Slujba a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, dimpreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, arhiereii slujind alături de un sobor format din preoţi profesori de la Facultatea de Teologie din Iaşi, de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“, dar şi părinţi stareţi de la mănăstirile învecinate. După Slujba Aghiasmei, PS Emilian Crişanul a adresat un cuvânt credincioşilor prezenţi: „Din învăţătura Bisericii, dar şi din viaţa de zi cu zi, constatăm cu toţii că trăim ca să înviem şi nu pentru ca să murim. De aceea, în pelerinajul vieţii noastre ne-am oprit astăzi, pentru câteva clipe, la Mănăstirea Neamţ. Fiecare om care gândeşte şi trăieşte normal doreşte să fie la înălţime, la înălţimea chemării lui Dumnezeu, la înălţimea chemării semenilor lui, dar şi la înălţimea vieţuirii pământeşti. De multe ori, ne dorim să privim dintru înălţime viaţa noastră, dar şi lumea care ne înconjoară, creată de Dumnezeu, iar El ne priveşte dintru înălţimea Cerului în chip luminos, cu multă dragoste, cu multă bunătate şi cu mult har pentru că ne sfinţeşte viaţa şi ne sfinţeşte universul în care trăim“.

La finalul slujbei aghesmei, ierarhii, preoţii şi credincioşii au mers în procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului până în curtea Mănăstirii Neamţ, unde, pe un podium special amenjat, s-a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Gloria Dei“ al Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Neamţ.

După citirea Sfintei Evanghelii, IPS Părinte Mitropolit Teofan le-a vorbit credincioşilor prezenţi despre ce înseamnă să avem inimile îndreptate către Dumnezeu: „Chemaţi în zi de sărbătoare, şi în zi de duminică îndeosebi, să participăm la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. În această sfântă taină, noi nu suntem chemaţi spre altceva decât a ne aduce aminte de Înălţarea Domnului la cer şi de cele care au precedat aceasta, vieţuirea şi pătimirile Sale pe pământ. Sfânta Liturghie ne cheamă să ne integrăm deja în taina celei de a doua veniri. Şi la momentul cel mai sfânt al Dumnezeieştii Litughii, preotul, aflat în faţa Sfintei Mese, rosteşte aceste cuvinte: «Aducându-ne aminte, aşadar, de cele ce s-au împlinit pentru noi: de cruce, de mormânt, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire». Înainte de a rosti aceste cuvinte, preotul cu crucea în mână, îndreptată spre înălţimea cerului, spune pentru sine şi pentru poporul de faţă: «Sus să avem inimile!». De ce să avem sus inimile? Pentru că de acolo coboară Domnul Hristos la sfârşitul acestei lumi. Sus să avem inimile pentru că Dumnezeiasca Liturghie îl transpune deja pe om în taina cerului, în taina Împărăţiei cerurilor. De ce sus să avem inimile? Pentru că omul este chemat să lupte pentru a potrivi lucrurile de jos cu lucrurile de sus, cum mărturiseşte cinstitorul de Dumnezeu, marele Isaac Sirul. De ce sus să avem inimile? Pentru că în Sfânta Liturghie omul aşază viaţa sa în pâinea şi vinul care sunt prezentate de preot în faţa Tronului Celui mai presus de ceruri, şi Dumnezeu în această pâine şi acest vin aşază viaţa Sa arătată în Trupul şi Sângele Său, daruri cu care omul se împărtăşeşte. De ce sus să avem inimile? Pentru că omul este chemat să preguste taina Împărăţiei cerurilor încă din această lume. Sus să avem inimile pentru că omul este rânduit, precum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel, să primească gândul lui Hristos“.

De praznicul Înălţării Domnului Hristos este celebrată Ziua Eroilor neamului

La finalul slujbei, părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, a mulţumit tuturor slujitorilor şi credincioşilor prezenţi care au înfrumuseţat şi în acest an sărbătoarea hramului: „Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să ajungem la această frumoasă sărbătoare, închinată Înălţării Domnului Iisus Hristos. Cu 40 de zile în urmă, am fost martorii Învierii Mântuitorului, unde s-a arătat atâtor ucenici şi apostoli şi le-a făgăduit că se va înălţa la ceruri, dar va trimite pe Preasfântul Duh care va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor. […] Hramul Înălţării Domnului de la Mănăstirea Neamţ este un hram cunoscut, fiindcă este numit «hramul Moldovei». Pe parcursul unui an avem mai multe hramuri, acesta este însă cel mare. Vă mulţumesc din suflet şi dumneavoastră, credincioşilor,  care v-aţi ostenit să fiţi alături de noi şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să primească rugăciunile noastre pentru ca Mântuitorul să ne înalţe şi pe noi, din treaptă în treaptă, să ajungem acolo unde este El, pentru că aşa ne-a făgăduit nouă, pentru mântuirea sufletelor noastre“.

Spre finalul evenimentelor dedicate hramului Mănăstirii Neamţ s-a săvârşit slujba Parastasului pentru ctitorii aşezământului monahal, pentru eroii neamului care şi-au jertfit viaţa, eroi care de-a lungul anilor s-au sacrificat pentru apărarea ţării şi neamului românesc.

sursa, foto credit: Doxologia.ro