Momentul solemn s-a desfășurat în prezența a numeroși clerici, oameni de cultură, demnitari şi credincioşi. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltprea­sfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu IPS Părinte Antonie, Arhiepiscopul Chiși­năului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, IPS Părinte Atanasie, Arhi­episcopul Ortodox Român al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, PS Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, PS Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, PS Părinte Nichifor Botoșă­neanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, PS Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, și PS Părinte Teofil Trotuşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

După otpustul Sfintei Liturghii, a avut loc întronizarea noului Mitropolit al Basarabiei. Ceremonia a fost săvârșită de IPS Părinte Mitropolit Teofan, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Gramata Patriarhală privind alegerea noului Mitropolit al Basarabiei a fost citită de IPS Arhiepiscop Casian, iar IPS Mitropolit Teofan a oferit Înaltpreasfințitului Antonie însemnele noii slujiri: mantia arhierească, crucea pectorală şi engolpionul, camilafca neagră cu cruce, precum și cârja arhipăstorească.

În continuare, noul chiriarh a fost condus în tronul arhieresc și prezentat în mod solemn ca Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor. De asemenea, Înaltpreasfințitul Antonie a binecuvântat clerul și poporul cu crucea oferită de Patriarhul României.

„Înaltpreasfințitul Mitropolit Antonie nu este singur în lucrarea ce-i stă înainte”, a menționat în cuvântul său Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, arătând că noul arhipăstor îi are alături, în ajutor, pe „Domnul Hristos, pe Preasfânta Sa Maică – ocrotitoarea orașului –, precum și pe sfinții români basarabeni: Iosif, Dionisie, Alexandru, Blandina, Sofian”:

Părintele Mitropolit Antonie primește astăzi „slujbă” aleasă la Chișinău și în întreaga Republică Moldova. Primește îndemnul stăruitor „să se sârguiască în învățătură”. Este așezat „în frunte” ca să fie cu „tragere de inimă” în a împărți fiecăruia „cu firească nevinovăție”, ceea ce se cuvine în parohii, mănăstiri, așezăminte bisericești, și așa mai departe. Cuvintele Apostolului și Evangheliei de astăzi de la Dumnezeiasca Liturghie îl împuternicesc pe Înaltpreasfințitul Părinte Antonie pe traiectoria slujirii sale, și anume: „Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu” (Mt. 16, 16), „Cale, Adevăr și Viață” (Ioan 14, 6)

De la Hristos Cel din Euharistie, Părintele Mitropolit primește putere să accepte și să înțeleagă cuvântul Sfântului Apostol Pavel de astăzi: „Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați” (Romani 12, 14). De la Hristos Cel din Scripturi, Înaltpreasfinția Sa înțelege că fundamentul responsabilității la care este chemat nu este cel al stăpânirii, ci unul al dragostei, al smereniei, al bucuriei, al nădejdii, al suferinței și al rugăciunii. Cuvântul Sfântului Apostol Pavel, rostit astăzi spune totul pentru viața oricărui creștin, îndeosebi a celui înveșmântat în mantie arhierească: „În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate. La sârguință, nu pregetați; cu duhul fiți fierbinți; Domnului slujiți. Bucurați-vă în nădejde; în suferință fiți răbdători; la rugăciune, stăruiți” (Romani 12, 10-12). De la Hristos, Arhiereul cel veșnic, Vlădica Antonie primește „har și apostolie” (Romani 1, 5), adică puterea de a săvârși lucrarea lui Dumnezeu. Cu Dumnezeu se cuvine a începe un lucru și tot cu Dumnezeu a-l sfârși.

Dacă se reușește ceva bun, este necesar a se cunoaște că prin harul lui Dumnezeu s-a împlinit. Dacă nu reușim un lucru să nu ne întristăm peste măsură. Poate n-a sosit ceasul, sau poate nu este voia lui Dumnezeu să se împlinească.

Înaltpreasfințitul Mitropolit Antonie se reîntoarce astăzi la Chișinău, după o slujire, grea și frumoasă deopotrivă, la Bălți. Revine în orașul unde a studiat, unde a ostenit ca preot și Episcop-vicar vreme de mulți ani. Aici este foarte mult de lucru: lucrare de continuat, de îndreptat, de îmbunătățit, de întărit, de înlocuit, de fundamentat teologic-duhovnicește. În via Mitropoliei sunt mulți oameni buni, alții sunt așteptați să vină. Nu este ușor. Am fost preveniți despre aceasta: „În lume necazuri veți avea, zice Hristos, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Sfântul Apostol ne mărturisește din propria experiență: „nouă ni s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credem în El, ci să și pătimim pentru El” (Filipeni 1, 29). Ca arhierei suntem chemați să îndurăm tot ceea ce vine asupra noastră. Suntem, în același timp încredințați, că împreună cu durerea, cu nedreptatea, cu acuzațiile de tot felul, vin și pacea și rezultate și clipe de cer senin și mult har de la Dumnezeu.

Înaltpreasfințitul Mitropolit Antonie nu este singur în lucrarea ce-i stă înainte. Domnul Hristos, Preasfânta Sa Maică – ocrotitoarea orașului –, sfinții români basarabeni: Iosif, Dionisie, Alexandru, Blandina, Sofian și mulți alții îi sunt în ajutor. Preoții și credincioșii din parohii îl așteaptă cu multă nădejde. Puținii monahi ai eparhiei doresc încurajare, ajutor și sporire. Mulți oameni de cultură, academicieni, cadre universitare, autorități sunt gata de conlucrare. Mitropolia soră de la Iași, multe eparhii și instituții din Țară și, mai presus de toate, Patriarhia Română consideră Mitropolia Basarabiei ca parte a aceleiași strădanii de apropiere, de împreună lucrare pentru binele neamului românesc de pe ambele maluri ale Prutului.

Vă încredințăm, Înaltpreasfinția voastră, Părinte Mitropolit Antonie, ocrotirii lui Dumnezeu. El să vă fie putere de răbdare în încercări și izvor de smerenie în reușite. Vă încredințăm, în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în numele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, poporului celui numit cu numele lui Hristos din Basarabia, din partea cea de răsărit a Moldovei Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.  

În continuare, părintele Andrei Bucliș, secretar eparhial, a dat citire mesajului în numele preoţilor şi credincioşilor din Arhiepiscopia Chișinăului:

Astăzi este o zi binecuvântată în care harul Preasfântului Duh pecetluiește un nou început în viața Mitropoliei Basarabiei. Administrația eparhială, în numele întregului cler al Arhiepiscopiei Chișinăului, aduce slavă lui Dumnezeu pentru darul revărsat asupra Bisericii Sale și își exprimă profunda bucurie și fiasca ascultare față de hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin care Înaltpreasfințitul Părinte Antonie este întronizat ca Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor.

Întronizarea unui întâistătător nu constituie doar începutul unei noi slujiri arhierești, ci mai ales, este expresia lucrării neîncetate a lui Hristos – Arhiereul cel veșnic, care prin iconomia Sa, cheamă și rânduiește păstori spre zidirea Trupului Său tainic – Biserica. De aceea, acest moment depășește dimensiunea unui eveniment instituțional și se înscrie în continuitate sfântă a succesiunii apostolice în care fiecare ierarh este chemat să fie chip al lui Hristos, Păstorul cel Bun, păstrător al dreptei credințe, slujitor al Sfântului Altar și părinte iubitor al poporului încredințat spre păstorire. Mitropolia Basarabiei poartă în însăși ființa sa pecetea jertfei, a mărturisirii și a statorniciei. Înființată în contextul reașezării canonice a vieții bisericești din spațiul dintre Prut și Nistru, ea a cunoscut o perioade de înflorire, dar și vremuri de prigoană, în care numeroși ierarhi, clerici și credincioși au mărturisit adevărul cu prețul libertății, al exilului în Siberia și de foarte multe ori, cu propria viață. Reactivată după căderea regimului ateu comunist, Mitropolia Basarabiei și-a redobândit locul firesc în sânul Patriarhiei Române, care și-a asumat cu răbdare și demnitate lucrarea de refacere a vieții bisericești, de vindecare a rănilor trecutului și de reafirmare a adevărului canonic și istoric. Vreme de peste trei decenii, Mitropolia Basarabiei a purtat cu statornicie crucea renașterii, punând temeliile instituționale și duhovnicești ale dezvoltării sale. Moștenirea acestei slujiri rodnice, a tuturor slujitorilor ei, constituie astăzi temelie pe care se deschide un nou capitol al istoriei ecleziale a Basarabiei. 

Înaltpreasfințitul Părinte Antonie este unul dintre cei care și-au legat întreaga slujire de destinul aceste mitropolii. Fiu al pământului basarabean, format în spiritul credinței ortodoxe și al responsabilității pastorale, a parcurs cu vrednicie treptele slujirii bisericești, distingându-se prin echilibru, discernământ, statornicie și fidelitate față de valorile Evangheliei, ale Bisericii, cu dragoste și devotament față de spiritul și trăirea românească. 

Astăzi, prin voia lui Dumnezeu și prin chemarea Bisericii, Înaltpreasfinția Sa primește responsabilitatea de a continua lucrarea înaintașilor, într-o vreme în care provocările pastorale, culturale și sociale impun o mărturisire creștină lucidă, curajoasă și plină de iubire. Misiunea Mitropoliei Basarabiei rămâne aceea de a vesti nealterat Evanghelia lui Hristos, de a cultiva unitatea credinței și comuniunea eclezială, de a apăra demnitatea persoanei umane și de a transmite generațiilor viitoare comoara credinței ortodoxe și valorile spirituale și culturale ale neamului românesc. Privim cu nădejde către viitor, încredințați că noua etapă din viața Mitropoliei Basarabiei va fi una a consolidării instituționale, a intensificării activităților pastoral-misionare, a dezvoltării lucrării social-filantropice și educaționale, a întăririi vieții monahale și a promovării unei prezențe ecleziale vii și mărturisitoare în societatea contemporană.

Vă întâmpinăm cu inimile deschise și cu nădejdea că activitatea mitropoliei noastre va crește și mai mult de aici încolo. Nădăjduim ca într-un efort comun cu Înaltpreasfinția voastră, administrația eparhială, clerul și credincioșii, să realizăm și să trăim momente de înflorire neîntreruptă pe toate planurile a mult încercatei de vitregiile istoriei mitropolie a Basarabiei.

„Înțeleg ce responsabilitate mare îmi venire de acum încolo, este un nou început, provocările vor fi diferite, este limpede că nu voi reuși de unul singur”

La final, noul Mitropolit al Basarabiei a rostit un cuvânt de mulțumire, rugându-l pe Dumnezeu totodată să-l ajute în efortul de a conduce poporul binecredincios din Republica Moldova spre mântuire:

În anul 1992, la 19 decembrie, când Biserica Ortodoxă Română Mamă, luminată de Duhul Sfânt, Duhul adevărului, al libertății și comuniunii, a binecuvântat prin actul patriarhal și sinodal reactivarea Mitropoliei Basarabiei, mă aflam la Iași, la Facultatea de Teologie, unde am ajuns căutând răspuns la una din întrebările care mă frământau încă din vremea în care eram student la medicină. Auzisem în cadrul studiului, la ora de psihiatrie, de sintagma „bolnav sufletește”, iar aceasta a dat naștere mai multor întrebări: când și în ce condiții sufletul omului se menține sănătos, în ce condiții se poate îmbolnăvi și dacă există o legătură între sănătatea sufletului și cea a trupului, respectiv între boala sufletului și a trupului. Când am aflat despre reactivarea Mitropoliei Basarabiei, singura Biserică cu adevărat și pe deplin canonică în acest spațiu, noi, studenții de la teologie, ne-am bucurat de împlinirea acestui act sfânt de dreptate istorică și am semnat, în acest sens, o scrisoare prin care ne-am exprimat în mod hotărât susținerea față de decizia sinodală, adoptată sub înțeleapta păstorire a fericitului întru adormire și vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. 

La Iași, în cadrul conferințelor duhovnicești susținute în Postul Nașterii Domnului și Postul Sfintelor Paști, de Preafericitul nostru Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, am descoperit frumusețea și profunzimea spiritualității ortodoxe. Tot de la Preafericitul Părinte Patriarh am aflat despre Filocalie. După ce am făcut rost de o copie a primului volum al Filocaliei, am citit-o cu mult interes și atenție, transcriind aproape integral conținutul ei în câteva caiete, pentru că fiecare capăt mi se părea interesant și unic. Lecturile filocalice, alături de alte lecturi, au constituit pentru mine – ca medic venit dintr-un mediu marcat de ideologia materialismului comunist și de sechelele ateismului sovietic militant, unde în școlile pe care le-am urmat am studiat discipline precum Istoria Partidului Comunist, Economia politică, Ateismul științific sau Comunismul științific – un moment de schimbare, de transformare și de descoperire a literaturii duhovnicești, o adevărată hrană sufletească despre care nu mai auzisem până atunci. La Iași l-am avut profesor pe vrednicul de pomenire părinte profesor academician Mircea Păcurariu, de la care, la lecțiile de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, am aflat multe lucruri despre neamul românesc și credința strămoșească, despre care, în perioada sovietică, nu auzisem nimic. De la cursurile părintelui Păcurariu am înțeles mai bine ceea ce a spus și poetul Grigore Vieru, în una din poeziile sale, „Scrisoare din Basarabia”, că de fapt, și pe mine m-au mințit la școală: „ În vremea putredă şi goală /Pe mine, frate, cum să-ţi spun, /Pe mine m-au minţit la şcoală /Că-mi eşti duşman, nu frate bun”. De altfel, poetul Grigore Vierul este unul din semnatarii actului patriarhal și sinodal de reactivare a Mitropoliei Basarabiei și membru al primei Adunări Eparhiale a Mitropoliei Basarabiei. La încheierea studiilor de teologie la Iași, în 1994, știam ce voi face pentru restul vieții mele: voi sluji Biserica Ortodoxă Română și neamul meu românesc, gândit, plămădit și ocrotit de Părintele nostru Ceresc. Nu comit aici un act de naționalism îngust, cu poate ar dori să interpreteze unii, ci reafirm într-un glas, cu Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae: „Calitatea națională nu este un accident, un adaos umanului pur. Calitatea națională este însuși umanul într-o anumită formă a lui. Precum orice element material are în mod necesar o anumită formă, așa și umanul se reprezintă într-o anumită formă determinată dinăuntru și deci intrisecă lui. Un uman pur, nedeterminat de o anumită formă, nu se poate închipui”. 

În cei aproape 17 ani până la intrarea mea în cler, am desfășurat diferite activități administrative, misionare, culturale și mediatice în cadrul Mitropoliei Basarabiei, prin care am încercat să-i ajut pe semenii mei să descopere dragostea milostivă a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi și să înțeleagă din ce neam fac parte și de care Biserică trebuie să aparțină. Cu alte cuvinte, m-am străduit ca adevărul rostit de poetul și preotul basarabean Alexei Mateevici, autorul poeziei „Limba noastră”, actualul imn al Republicii Moldova, în cadrul primului Congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia, ținut între 25 și 28 mai 1917, la Chișinău, și anume: „N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut”, iar citatul, precum și un alt adevăr: „Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. Frații noștri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci își zic români. Așa trebuie să facem și noi!”. Aceste adevăruri să le fac cunoscute la cât mai mulți confrați români ai Basarabiei.

Un alt adevăr de neclintit este că basarabenii și frații lor de peste Prut sunt de aceeași credință ortodoxă, și cu toții, cum este și firesc, trebuie să se regăsească în aceeași Biserică: Biserica Ortodoxă Română.

Din aceeași dorință, de a contribui la reabilitarea structurii ecleziastice românești din Basarabia, neîndreptățită în perioada sovietică, am reprezentat Mitropolia Basarabiei, alături de domnul Vlad Cubreacov și domnul avocat Elisei Secrieru, în instanțele naționale de judecată, iar apoi și în procesul intentat de Mitropolia Basarabiei împotriva statului post comunist, proces care a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, unde Mitropolia Basarabiei a obținut un răsunător câștig de cauză, atât în fața statului – atunci prigonitor – Republica Moldova, cât și în fața structurii locale a Patriarhiei ruse de la Moscova, despre care sperăm că, măcar de acum înainte, va înțelege și va avea înțelepciunea practică de a trece de la ură și confruntare la înțelegere și colaborare, așa cum bine au convenit la 15 ianuarie 1999, la Chișinău, delegațiile Patriarhiei Române, în frunte cu actualul nostru Patriarh Daniel, și Patriarhiei Moscovei, în frunte cu actualul Patriarh al Moscovei, Chiril. După 10 ani de prigonire și umilințe nedrepte, Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută, în cele din urmă, de către guvernul de la Chișinău, la 30 iulie 2002, ulterior fiind admise în legalitate și cele patru episcopii ale Mitropoliei noastre.

În demnitatea de Episcop la Bălți, între 2018 și 2026, am avut trei priorități: promovarea cuvântului Evangheliei, promovarea adevărului istoric despre neamul nostru și ridicarea de noi lăcașuri sfinte. În data de 2 iulie 2026, când toată suflarea românească îl cinstește pe Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Bunul Dumnezeu a rânduit, prin votul membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să fiu chemat la o nouă slujire în demnitatea de Mitropolit al Basarabiei. Înțeleg ce responsabilitate mare îmi venire de acum încolo, este un nou început, provocările vor fi diferite, este limpede că nu voi reuși de unul singur, cum a menționat zilele acestea Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, „ierarhul poate fi geniu, dar dacă nu are colaboratori buni și jertfelnici în aparatul administrativ, nu va reuși nimic”. Aceste este adevărul, avem cu toții, cler și credincioși, aceeași misiune, creșterea și prosperarea Mitropoliei Basarabiei. De noi depinde să reușim să demonstrăm că ne-am îndeplinit datoria. Conștientizarea realității în care ne aflăm și contribuția fiecăruia la această stare, prin asumarea ei lucidă și totală, ne va ajuta să identificăm căi sigure spre lumină, spre mântuirea neamului nostru întreg, din care Basarabia nu poate lipsi. Dorința noastră sinceră de înnoire a vieții duhovnicești a fiecăruia dintre noi, a fiecărei parohii și a întregii noastre mitropolii, așezată pe o temelie istorică, trainică de peste 100 de ani, nu va rămâne fără ajutorul lui Dumnezeu. La efortul nostru, la pocăința noastră, răspunde Dumnezeu și trimite harul Său care „totdeauna pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește”.

sursa: doxologia.ro