Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala Tabor a Catedralei Episcopale, coordonată de doamna Elisabeta Irimiea.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Evangheliei, Părintele Episcop Ignatie a afirmat că Preasfânta Treime se arată acolo unde este stare de pocăință și de rugăciune:

«Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul. Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit» (Luca 3, 21-22)

Marele Praznic al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în repejunile Iordanului ne descoperă una dintre tainele vieţuirii noastre duhovnicești – Sfânta Treime Se arată acolo unde este duh de pocăinţă și duh de rugăciune.

În Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca, evenimentul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în apele Iordanului este precedat de predica pe care Sfântul Ioan Botezătorul a rostit-o în faţa contemporanilor săi, al cărei conţinut este concentrat în chemarea aceasta: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor! Faceţi fapte vrednice de pocăinţă”.

Hristos merge să Se boteze în locul în care își mărturiseau păcatele toţi cei care erau botezaţi de Sfântul Ioan Botezătorul – un loc, am spune noi, al păcatului șters prin pocăinţă, prin părere de rău și prin dorinţă de schimbare a vieţii. Într-un asemenea loc, în care oamenii se pocăiau, Se arată, pentru prima dată în istoria umanităţii, Preasfânta Treime.

Sfântul Grigorie Palama ne spune ce înseamnă pocăinţa: „Pocăinţa înseamnă a urî păcatul și a iubi virtutea, a te întoarce de la păcat și a face binele”.

Faptele vrednice de pocăinţă, așa cum sunt ele surprinse în predica Sfântului Ioan Botezătorul, sunt: dreptatea, milostenia, smerenia, dragostea și adevărul. La acestea erau îndemnaţi cei care veneau să se boteze la Ioan Botezătorul.

Apoi, în Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Luca, ni se spune că, în timp ce Domnul se ruga, cerurile s-au deschis și S-a arătat Preasfânta Treime. De aceea, sărbătoarea de astăzi poartă și denumirea de „Teofanie” – Arătarea lui Dumnezeu-Treimea, Dumnezeu Cel slăvit (închinat) în Treime de Persoane.

Duhul Sfânt S-a arătat în chip de porumbel, pentru că porumbelul – ne spune același Părinte al Bisericii, Sfântul Grigorie Palama – este simbolul curăţiei, al nepătimirii și al desăvârșirii.

Tatăl este Cel care vorbește și mărturisește, despre Cel care este în apele Iordanului, că este Fiul Său Cel preaiubit.

Fiul este Cel care a intrat în apele Iordanului, împovărate de păcatele celor care veneau să se mărturisească, ca să le ridice - așa cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan, redând un cuvânt al Sfântului Ioan Botezătorul, când Hristos S-a apropiat de Iordan: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” (le ia asupra Sa, Cel care este desăvârșit, fără de păcat).

Preasfânta Treime Se arată în stare de rugăciune.

Sărbătoarea Botezului Domnului ne învaţă că Preasfânta Treime ni S-a descoperit, fiecăruia dintre noi, în Taina Botezului, și ni Se descoperă, ori de câte ori ne pocăim, când ne spovedim păcatele, când renunţăm la viaţa imorală și ne întoarcem înspre viaţa duhovnicească. Iar starea de pocăinţă atrage după sine și duh curat de rugăciune.

Hristos Se botează în locul unde își lăsau păcatele contemporanii Sfântului Ioan Botezătorul – în apele Iordanului – și le ia asupra Sa, rugându-Se pentru toţi oamenii, îndumnezeind firea umană, prin cufundarea în apa Iordanului.

Dumnezeu-Treimea ni Se arată, așa cum S-a arătat la Iordan – în locul unde facem pocăinţă și avem duh de rugăciune, de smerenie și de dorinţa de a mărturisi adevărul, dreptatea, și de a face milostenie.

Preasfinția Sa a explicat de ce evangheliștii menționează că, la Botezul Domnului, „cerurile s-au deschis”:

Sfântul Grigorie Palama ne spune că Hristos vine la repejunile Iordanului la vârsta de 30 de ani, părând a fi unul din mulţime, nearătând nimic extraordinar. Prin simplitate, extremă modestie și anonimat, vine ca să fie botezat de către Ioan.

De ce s-au deschis cerurile, în momentul în care s-a rugat Hristos, fiind în repejunile Iordanului? Sunt trei motive.

Primul dintre ele este acela că Însuși Domnul Hristos este mai presus decât toate cerurile și înaintea cerurilor – este Creatorul lor, Dumnezeu-Fiul, deofiinţă cu Tatăl, dinainte de a fi creată lumea (din veșnicie).

Al doilea motiv – despre care ne vorbește atât de frumos Sfântul Grigorie Palama – este ca noi să deprindem acest comportament: atunci când venim la biserică, să nu ne bizuim numai pe rugăciunea celui care săvârșește slujba (preot sau episcop), ci suntem chemaţi ca și noi să ne rugăm, ca și noi să beneficiem de puterea lucrării harului lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Hristos, săvârșitorul tainei a ceea ce se întâmpla în repejunile Iordanului, S-a rugat El însuși, și ne-a dat toate acestea drept exemplu.

Dumnezeu este săvârșitorul a tot ceea ce se înfăptuiește în Biserică. El este l săvârșitorul Tainelor, și noi suntem cei care beneficiem de această lucrare, dar suntem chemaţi ca și noi să ne rugăm, așa cum El, Cel care ne-a făcut descoperită taina Preasfintei Treimi, S-a rugat în repejunile Iordanului.

Al treilea motiv – după cum ne spune Sfântul Grigorie Palama – este că toate cele petrecute cu El, s-au petrecut pentru noi. Cerurile au fost deschise pentru noi, cei care le-am închis, prin păcatul neascultării, al nesupunerii faţă de Dumnezeu și al revoltei faţă de El.

Dovadă că cerurile s-au deschis pentru noi și au rămas așa, este martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan. El, întâiul mucenic, în stare de smerenie, de jertfă și de identificare deplină cu atitudinea pe care Hristos a avut-o pe Cruce, când era batjocorit, calomniat, ironizat, vede cerurile deschise și pe Hristos uitându-se înspre martiriul său.

În Taina Sfântului Botez, fiecăruia dintre noi ni s-a deschis cerul, și a venit Preasfânta Treime. De noi depinde cât de mult reușim să întrezărim, maturi fiind, aceste ceruri deschise în inima noastră, și faptul că în noi locuiește Preasfânta Treime.

Marele Praznic al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în repejunile Iordanului ne descoperă faptul că Preasfânta Treime Se arată acolo unde este duh de pocăinţă (mărturisirea păcatelor, renunţarea la viaţa imorală), iar aceasta, în mod firesc, de starea de rugăciune. Dacă vom avea duh de pocăinţă, așa cum era acesta prezent în sufletele celor prezenţi la Iordan, la Botezul Domnului, și duhul de rugăciune pe care l-a avut Domnul, ni se vor deschide cerurile și vom putea contempla, în chip duhovnicesc, taina Preasfintei Treimi.

După Sfânta Liturghie, Părintele Episcop Ignatie a oficiat Slujba Aghesmei Mari, în spațiul amenajat în fața statuii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, binecuvântând cu apă sfinţită pe toți cei prezenţi.

Ierarhul Hușilor i-a îndemnat pe cei de față să acorde o atenție sporită vieții lăuntrice, astfel încât lumina sufletească să îi încălzească inclusiv pe cei din jur:

Unul dintre marii Părinţi ai Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Palama, care a trăit în secolul al XIV-lea și a fost Arhiepiscopul Tesalonicului, ne spune că, odată cu Botezului Domnului în repejunile Iordanului, întreaga lume a devenit ca o colimvitră (cristelniţă). Cristelniţa este cea în care am fost cu toţii botezaţi, în numele Preasfintei Treimi. În Taina Sfântului Botez, cu toţii am primit, pe lângă iertarea păcatelor, pe lângă Sfântul Duh care ne-a sfinţit, puterea de a iubi.

De aceea, se spune atât de frumos, că în ziua de Bobotează, lumea întreagă s-a luminat ca o făclie. Fără prea multă teologie, noi, credincioșii, simţim că această zi este una specială, cu foarte mult har și foarte multă binecuvântare de la Dumnezeu.

Așa ne dorim și nădăjduim, ca apa pe care am sfinţit-o, invocând harul Sfântului Duh, să ne fie spre sfinţire, binecuvântare și curăţirea sufletelor noastre.

Dacă o vom lua cu credinţă și cu atitudinea lăuntrică cuvenită, vom simţi lucrarea Aghesmei celei Mari în viaţa noastră. Rânduiala este ca, timp de opt zile (până pe 14 ianuarie), în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, să gustăm din această apă sfinţită în ziua de Bobotează. Desigur, pe tot parcursul anului o putem lua, ori de câte ori simţim că avem nevoie de ajutor de la Dumnezeu.

Sărbătorile de iarnă sunt atât de frumos închegate, încât, în toată această perioadă – de la Marele Praznic al Crăciunului, până la Sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul –, noi primim bucurie și foarte multă liniște de la Dumnezeu.

Dacă ne străduim să participăm la sfintele slujbe și să fim un pic mai atenţi cu sufletul nostru, lumina se va aprinde în inima noastră, cu și mai mare vâlvătaie, va arde în noi și ne va încălzi sufletul, dar îi va încălzi și pe cei din jurul nostru.

Să dea Dumnezeu ca Anul în care am intrat să fie cu multă liniște, cu multă credinţă și, mai ales, cu multă bunătate. Noi, în general, obișnuim să ne urăm unii altora „un an bun”, dar el nu poate fi bun, dacă noi nu suntem buni. Noi suntem cei care dăm bunătatea anului, a lunilor, a săptămânilor, a zilelor și a clipelor. De noi depinde cum reușim să impregnăm timpul de bunătate și de multă iubire, renunţând la răutate, invidie și lipsa de îngăduinţă faţă de neputinţele celor din jurul nostru.