Alături de Ierarhul Huşilor au fost prezenţi şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, domnul consilier eparhial Marian Dumitru Rugină şi părintele protopop Vasile Lăiu.

În cuvântul adresat celor prezenţi, Părintele Episcop Ignatie a explicat de ce, în multe din slujbele dedicate Maicii Domnului, o numim „biserică însufleţită”:

«Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema». (Luca 1, 35)

„Slujbele Bisericii noastre, imnografia, sunt cele care îi conferă Maicii Domnului cele mai multe numiri, care ne ajută să înţelegem puţin din taina vieţii Maicii Domnului. Una din aceste numiri este „biserică însufleţită”. Aşa o numim pe Maica Domnului în Acatistul Bunei Vestiri.

De ce este numită «biserică însufleţită», adică biserică vie?

Când Sfânta Fecioară Maria a primit vestea de la Arhanghell Gavriil, în Nazaret, că Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, a întrebat cum va fi posibil acest lucru, pentru că ea nu cunoaşte niciun bărbat.

Îngerul răspunde acestei întrebări, puse din nevinovăţie: «Puterea Celui Preaînalt te va umbri, iar Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema».

Verbul «a umbri» ne trimite la unul din evenimentele trăite de evrei, în peregrinarea lor, prin pustie, înspre Ţara Canaanului.

Ei aveau, în drumul lor, Chivotul legii. Era o cutie ce conţinea tablele legii, vasul cu mană şi toiagul lui Aaron, iar pe capacul ei erau reprezentaţi doi heruvimi.

Acolo se arăta Dumnezeu lui Moise şi îi vorbea. Când Dumnezeu venea, se aşeza un nor asupra acestui Chivot al legii.

Norul umbrea chivotul şi era semnul prezenţei lui Dumnezeu printre ei. Ori de câte ori era umbrit chivotul de acest nor, era semn că Dumnezeu vroia să le vorbească, era printre ei.

La fel, asupra Maicii Domnului a coborât acest nor al Duhului Sfânt, iar Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Şi-a găsit sălaş în pântecele ei.

Maica Domnului este numită «biserică», pentru că ea s-a pregătit în viaţă pentru a fi locul preacurat unde Dumnezeu îşi găseşte sălaş.

Orice biserică, prin sfinţirea ei, are o unică destinaţie. Este locul în care noi vorbim cu Dumnezeu. Este locul în care Dumnezeu se coboară printre noi şi ne vorbeşte, prin Evanghelie, prin rugăciune, prin cuvântul preotului, şi, în mod plenar, prin Sfânta Euharistie. În Liturghie, Dumnezeu ni Se dăruieşte spre hrană, sub chipul pâinii şi a vinului, Trupul şi Sângele Lui”.

Totodată, Preasfinţia Sa a arătat că, prin Tainele Bisericii, creştinii pot deveni „biserici vii” în care să fie prezent Dumnezeu:

„Fiecare dintre noi, prin Tainele Botezului, a Mirungerii şi a Împărtăşaniei, am devenit «biserici vii».

Dumnezeu se aşează în sufletul noului botezat şi el devine ca o biserică. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Corinteni, numeşte trupul nostru «templu al Duhului Sfânt», locul unde este Dumnezeu.

Din păcate, din pricina neputinţelor şi a defectelor noastre morale şi duhovniceşti, pierdem această conştiinţă, că suntem «biserici vii», că Dumnezeu este în adâncul inimii noastre. Mintea noastră este «preotul» care, prin rugăciune, îi slujeşte lui Dumnezeu pe altarul inimii.

Să ne ajute Domnul, ca prin tot ceea ce facem să ajungem «biserici vii», în care sălăşluieşte Dumnezeu. Prin Sfânta Împărtăşanie noi devenim «biserică» a lui Dumnezeu.

Vă îndemn ca în fiecare seară să spuneţi această rugăciune scurtă: «Doamne, ajută-mă ca, prin viaţa şi faptele mele, să devin biserica Ta. Să fiu locul în care Tu să te preaslăveşti»”.