Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Marius Cătălin Antohi.

După slujba de sfințire a urmat Sfânta Liturghie, oficiată pe o scenă în apropierea locașului de cult.

În omilia rostită după citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Episcop Ignatie a explicat îndemnul Domnului Hristos de a nu judeca:

«De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?» (Matei 7, 3)

Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să fim sinceri cu noi înșine, atunci când devenim extrem de exigenți cu defectele și carențele semenilor noștri.

Ne dă o lampă de control, pentru a ne putea vedea întâi nedesăvârșirile și apoi să încercăm să le îndreptăm pe cele ale aproapelui.

În cele mai multe situații, dacă ne evaluăm din punct de vedere spiritual, vom constata că suntem mai exigenți cu păcatele semenilor noștri, decât față de cele ale noastre.

Cu cât un om se năpustește mai intens asupra aproapelui său, scoțând în evidență păcatele pe care acela le are, cu atât acea persoană dă dovadă de micime sufletească.

Cel care devine ca o viforniță pentru semenul său, scoțând în evidență greșelile pe care le are, se aseamănă cu cel care are o bârnă în ochiul lui și ar vrea să scoată paiul din ochiul semenului său.

În limba greacă pentru cuvântul «pai» este folosit cuvântul «așchie», pentru a accentua mai mult corespondența dintre bârnă și așchie.

Din nefericire sunt foarte mulți care se pricep să vadă așchiile din ochii semenilor lor – adică din sufletele semenilor. Hristos ne spune că sufletul este luminătorul trupului, un fel de ochi al acestuia.

Evident că dacă avem o „bârnă în ochi”, adică suntem copleșiți de o părere foarte bună despre noi înșine, fiind locuiți de mândrie și de infatuare, vom fi extrem de aspri cu greșelile semenilor, pe care vom avea o grijă deosebită să le exacerbăm, căutând orice moment ca să îl punem într-o lumină proastă, să îi maculăm identitatea.

Hristos ne atrage atenția că ar fi bine să scoatem din ochiul nostru bârna – păcatele noastre, mult mai mari, în comparație cu așchiile pe care le vedem în semenul nostru.

Dacă vom scoate bârna din ochiul nostru, noi cei care ne pricepem să judecăm cu necruțare și suntem nemiloși și lipsiți de îngăduință față de neputințele semenului nostru, vom putea vedea în chip limpede, lămurit, să scoatem și așchia din sufletul aceluia.

Nu vom mai avea prea multă vreme pentru păcatele semenilor.

Preasfinția Sa a arătat că omul care judecă și condamnă permanent pe semeni, Îl uzurpă pe Hristos:

Cuvintele lui Hristos sunt veșnice, chiar dacă au fost rostite cu aproape două mii de ani în urmă. Ele își dovedesc pe deplin actualitatea.

Faptul că vedem, cu multă ușurință, așchiile din ochii semenilor, dar nu suntem impresionați de bârna din proprii ochi, e semn că suntem oameni bolnavi sufletește.

Când judecăm pe cel de lângă noi, din oficiu, ne situăm pe un plan de superioritate, de aroganță.

Hristos ne dă soluția de a scăpa de această meteahnă: să nu judecăm! Cu judecata cu care vom judeca, cu aceea vom fi și noi judecați.

Hristos nu se referă la activarea unei dimensiuni critice asupra unor situații, ci este vorba de condamnare. Avem un set de prejudecăți, ne lăsăm hipnotizați de anumite aparențe sau de poveștile pe care le auzim despre o anumită persoană, relatate de cineva care nu poate suporta acea persoană. Atunci credem minciunile și denigrările și judecăm cu foarte multă ușurință, condamnăm.

Un asemenea suflet trădează multă răutate și micime.

Hristos ne îndeamnă să luăm aminte la aceste lucruri, căci ne vom osândi pe noi înșine. Un om care judecă, se condamnă mai întâi pe sine însuși.

În Pateric ni se spune că cei care judecă sunt «antihriști». Cuvântul «antihrist» nu înseamnă a fi împotriva lui Hristos. În sens etimologic, înseamnă «a ne pune în locul lui Hristos», a-L uzurpa pe Hristos.

În Evanghelia după Sfântul Ioan, ni se spune că Hristos a primit de la Tatăl dreptul de a judeca. El ne va judeca la sfârșitul lumii, pentru că El s-a întrupat și înțelege cel mai bine ce înseamnă a fi om. Când judecăm, Îi luăm această prerogativă și devenim antihriști – cei care Îl uzurpăm pe Hristos. Cuvântul este destul de aspru, însă reflectă o realitate.

Prin comportamentul lui, omul care calomniază, care disprețuiește, fără să aibă  vreun temei, este răutăcios ca un antihrist. Sufletul lui se înnegrește, se diabolizează și devine urât.

Ierarhul Hușilor a amintit că judecarea și calomnierea gratuită a aproapelui este la ordinea zilei în societatea „digitală”:

Cuvântul Domnului este esențial pentru a spori duhovnicește, pentru a ne raporta corect la cei din jur și a fi cu luare aminte și cu mult discernământ atunci când ne pregătim să aruncăm cu noroi.

Cu cât cineva este mai nevinovat și noi ne pregătim să aruncăm „proiectile” în el, acelea vor veni înapoi, înspre noi. Rămânem cu haina sufletului pătată și în stare de suferință, chiar dacă ne hrănim orgoliul că am reușit să umilim pe cineva.

Acest lucru este extrem de actual, mai ales în lumea aceasta, digitală, în care trăim.

Cu cât cineva nu-și asumă identitatea atunci când își propune să murdărească pe cineva, cu atât acel suflet este mai plin de bârnele răutății și ale întunericului moral.

Smerenia este cea care ne așază în starea de a ne vedea mai întâi propriile păcate. Văzându-ni-le cu adevărat, nu vom mai avea răgaz să ne ocupăm de carențele celor din jur.

Vom constata că ne trebuie multă vreme de pocăință și că nu mai avem căderea morală să îl judecăm pe cel de lângă noi. Dacă o vom face, va fi cu compasiune și milă, cu dragoste, iar nu cu superioritate.

Să nu ne lăsăm hipnotizați și fermecați de orgoliu, care ne transformă sufletul într-un loc în care adăpostim bârnele răutății și ale urii, exagerând micile defecte, așchiile din ochii semenilor noștri.

Alături de biserică au fost sfințite și clopotnița și troița ridicate în apropierea locașului de cult. De asemenea, Ierarhul Hușilor a oficiat slujba Parastasului pentru părinții ctitorului bisericii.

În semn de prețuire pentru tot efortul depus în edificarea bisericii, Părintele Episcop Ignatie a oferit ctitorului sfântului locaș, domnul Dumitru Lazăr, Diploma de ctitor.