În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a adus în atenție mesajul pastoral deosebit de actual transmis preoților și credincioșilor din vremea sa, de Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești, pomenit pe 16 iunie de Biserica Ortodoxă Română:

Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre pomenire pe unul ditre sfinții recent canonizați, Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești. A fost un ierarh care a avut o contribuție substanțială în ceea ce privește dragostea față de Biserică, față de poporul nostru, față de limba română și, implicit, față de viața liturgică a credincioșilor din vremea lui.

Am spus aceste lucruri pentru că Sfântul Mitropolit Martir Neofit Cretanul este cel care a tradus foarte multe dintre slujbele Bisericii Ortodoxe în limba română. A făcut un tandem minunat, împreună cu Domnitorul Constantin Mavrocordat, unul dintre cei mai luminați domnitori fanarioți - unul dintre cei cărora li se datorează abolirea șerbiei în anul 1746. Domnitorul a fost secondat pe plan spiritual, în această lucrare de luminare a poporului nostru din acele vremuri, de către Sfântul Mitropolit Martir Neofit Cretanul. 

În cei cincisprezece ani de păstorire, Sfântul Neofit Cretanul s-a concentrat asupra sensibilizării credincioșilor și apropierii acestora de viața liturgică, de trăirea și împărtășirea cu Sfintele Taine.

La un an după ce a fost întronizat ca Mitropolit al Țării Românești, Sfântul Mitropolit Neofit Cretanul a trimis o pastorală, în anul 1739, la începutul Postului Mare, adresată cu precădere preoților, dar și credincioșilor.

Această pastorală a devenit o bornă de referință în ceea ce privește preocuparea slujitorilor Bisericii de a-i apropia pe credincioși de împărtășirea cu Sfintele Taine. Are un conținut extraordinar și extrem de actual și pentru vremurile noastre, chiar dacă a fost scrisă și adresată cu atâția ani în urmă.

În această pastorală, Mitropolitul Neofit Cretanul se concentrează pe trei îndrumări fundamentale. 

Prima dintre aceste îndrumări este legată de conștientizarea a ceea ce înseamnă postul ca dimensiune ascetică a fiecărui credincios. 

A doua îndrumare, partea cea mai consistentă din conținutul acestei pastorale, este legată de îndemnul foarte precis, elocvent și persuasiv, ca slujitorii Bisericii să-i apropie mai mult pe credincioși de Taina Spovedaniei și de Taina Sfintei Euharistii. 

Al treilea îndemn este legat de partea morală sau de partea subiectivă a fiecărui credincios, care este chemat să ducă o viață în iubire față de aproapele și față de Dumnezeu, să caute să răspândească bunătatea și iertarea în jur.

Această pastorală radiografiază, ca un tomograf perfect, nivelul vieții spirituale al românilor din secolul al XVIII-lea, în sensul că Mitropolitul Neofit Cretanul deplânge faptul că credincioșii din acea vreme se spovedeau și se împărtășeau extrem de rar, adică o dată în an, de Paști, dar și atunci, fără o conștiință clară, evidentă, a ceea ce înseamnă Taina Sfintei Euharistii. 

Am să extrag câte un pasaj din fiecare din cele trei îndemnuri pe care Mitropolitul Neofit Cretanul le-a adresat păstoriților săi și, evident, preoților de care se ocupa din punct de vedere duhovnicesc. Primul îndemn este cel legat de post:

„Drept aceea se cade fiecărui creștin, mai vârtos în aceste sfinte zile curățitoare, a-și curăți fiecare rugina păcatelor sale, având viață cu dragoste pururea și cu plăcere dumnezeiască a fi în credință dreaptă, fără fățărnicie, în dragoste frățească unul față către altul, a ierta unul altuia greșelile, a petrece în curățenie și milostenie și după putință, în rugăciuni neîncetat și în postire prin care toți cei mai dinainte plăcuți lui Dumnezeu s-au învrednicit darului său, așteptând cu bună nădejde făgăduința bunătăților celor veșnice.”

Este un mic program duhovnicesc de care, dacă și noi cei de astăzi din secolul al XXI-lea ne-am ține un pic mai riguros în perioadele de postire, vom simți lucrarea concretă a harului lui Dumnezeu în sufletul nostru.

Al doilea îndemn al Mitropolitului este legat de Taina Spovedaniei și de Taina Împărtășaniei:

„Este o datorie dintâi, datorie pentru fiecare creștin cu multă cucernicie și dragoste și fără stidire” – adică fără rușine – „a-și spovedi toate păcatele și ascunsurile inimii sale înaintea duhovnicului său, de vreme ce întemeierea și începutul vieții celei dumnezeiești, plăcută lui Dumnezeu, este spovedania, pocăința cea adevărată către care fiecare creștin se cade a se apropia și a o primi cu multă evlavie, că unde este pocăință cu adevărat, acolo este iertarea păcatelor; unde este iertarea păcatelor este darul lui Dumnezeu; unde este darul lui Dumnezeu acolo este Hristos; unde este Hristos acolo este dreptatea; unde este dreptatea acolo este Duhul Sfânt; unde este Duhul Sfânt, acolo Treimea cea Preasfântă; unde este Treimea cea Preasfântă, acolo viața veșnică.”

Mai departe le cere preoților și îi îndeamnă să nu-i priveze pe credincioși de Taina Spovedaniei, a curățirii sufletelor. Să nu lase sufletele credincioșilor să ruginească în păcat; preoții să-și facă vreme pentru această taină a vindecării sufletului și să-i sensibilizeze pe credincioși să se spovedească cât mai des:

„Așijderea și vouă, preoților, să faceți sârguiala în tot chipul, cu toată nevoința, ca toți poporanii voștri” – credincioșii voștri – „adesea să se curățească cu Taina Spovedaniei iar mai vârtos în post pentru că cel ce va fi cu nepurtare de grijă de aceasta și se va învechi norodul lui Dumnezeu în păcatele lor, lăsându-i a se strica în rănile cele sufletești, nu numai singur greșește de moarte, ci mânia lui Dumnezeu și asupra sa și asupra lor aduce”. 

Sfântul Mitropolit Martir Neofit Cretanul le spune preoților să caute să-i convingă, să-i sensibilizeze pe credincioși să se spovedească cât mai des. 

El le amintește, în consonanță cu Tradiția patristică a Bisericii Ortodoxe, că rostul și menirea Liturghiei este împărtășirea cu Trupul și cu Sângele lui Hristos. Textul surprinde și ne transmite cum gândeau credincioșii și cum se raportau la Sfânta Euharistie. 

Deși scris în 1739 este, din păcate, un diagnostic foarte bun și pentru vremurile noastre de astăzi:

„Încă întâi că cei mai mulți din norodnici n-ar fi știind ce este Sfânta Priceștenie” - adică Împărtășanie - „ci numai la ziua Sfintelor Paști ar fi mergând la biserică și nu doar ca să asculte slujba Sfintei Liturghii și ca să se împărtășească cu Sfintele Taine fiind mai înainte spovedit și gătit pentru acea taină sfântă, ci numai ca să ia pâine și vin.” - adică nu se duc la biserică să se împărtășească, ci se duc să ia doar pâine și vin - „paximan ce se numește de voi «paști» adică pâinea sfințită iar alții cu ani îndelungați nu s-au spovedit și alții iară în toată vremea vieții lor după cum am înțeles, Spovedania și Sfânta Priceștenie fără decât aleargă în ziua de Paști pe la bisericile lor de iau acea pâine și acel vin nesfințit, sau iau agheazmă numind că este „paști” pentru care înțelegere de acest fel de lucru ce l-ați fost făcut, voi multă mâhnire ne-ați pricinuit nouă. Ci iată că și noi, de iznoavă vă poruncim vouă preoților că de vom afla de acum înainte cum că tot ce nu s-au mai dezrădăcinat de la mijloc rătăcirea aceasta, și căderea în pierzare, să știți că pe voi preoții în a cărui enorie vom afla cum că tot se ține această rătăcire”- adică lumea să vină de Paști și să ia numai «paștile», fără ca să se împărtășească, fără să primească Trupul și Sângele Domnului - „vă vom lipsi de tot darul preoției ca pe niște neascultători și nesupuși învățăturii noastre, iar pe mirenii aceia ce se vor ține tot de acele obiceiuri rele și nu le vor părăsi ca să meargă fiecare la duhovnicul său să se spovedească, să-și ia canon după cum îl va canonisi și să se împărtășească cu Sfintele Taine, pe unii ca aceia să știi cu adevărat că-i vom afurisi. 

Că pentru niște rătăciri și lucruri netrebnice ca acestea vin atâtea bătăi și nevoi și moarte grabnică în toată vremea în pământul acesta. Iar de ar fi ascultători poruncilor și învățăturilor dumnezeiești și de ar avea frica sa pururea în inimile lor ferindu-se de tot lucrul rău stricăcios de suflet, toate neputințele și certările ce ne vin de la Dumnezeu s-ar ridica deasupra noastră și am fi în liniște pururea.”

Sfântul Mitropolit Neofit Cretanul le atrage atenția, cu precădere preoților, să-i apropie cât mai mult pe credincioși de Sfânta Spovedanie și de Sfânta Împărtășanie. Le atrage atenția preoților din vremea respectivă că cei ce nu-i vor conștientiza pe credincioși de importanța Tainei Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, vor pierde darul preoției. 

Mitropolitul Neofit Cretanul încheie pastorala aceasta extraordinară în felul următor:

„Deci precum ați auzit că s-a zis mai sus, cum că zice Domnul nostru Iisus Hristos că «cel ce mănâncă trupul și bea sângele Meu rămâne întru Mine, și Eu întru el» (Ioan 6, 56), socotiți pravoslavnicilor creștini la cât de mare dar dumnezeiesc vă învredniciți când pe Domnul nostru Iisus Hristos Îl aveți în voi, căci atunci și pază mare de la Dânsul aveți și ajutor și folosință spre toate lucrurile și sporire. Iar când nu veți primi cu frică și cu dragoste și cu curăție și nu vă veți spovedi, împărtăși, atunci în loc de folosință și cu ajutor și bunătate și spășenie, porniți cu totul, mult mai vârtos, mânia Lui asupra voastră.”

Sfântul Mitropolit Neofit Cretanul este cinstit ca martir pentru că domnitorul Matei Ghica, cel care a intrat în conflict cu mitropolitul, a dat poruncă să fie otrăvit. 

A fost unul dintre mărturisitorii acurateței credinței și apropierii credincioșilor de Sfintele Taine, cu precădere de Sfânta Euharistie.

Sfântul mitropolit ne spune că avem nevoie de viață duhovnicească angajată. Să ne curățim viața, să trăim în postire, în milostenie, în asceză, în dragoste nefățarnică unul față de celălalt; să redescoperim puterea vindecătoare, minunată, în viața fiecărui creștin, a Tainei Spovedanii, cea care ne curăță sufletul, ne vindecă de rănile sufletești și dă jos de pe haina sufletului rugina păcatelor; să căutăm să ne apropiem de Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie, să ne împărtășim cât mai des; preoții care nu-și țin rânduiala și nu reușesc să-și asume cu maximă responsabilitate această menire, să-și piardă darul preoției; să căutăm, fiecare dintre noi, să conștientizăm lucrarea și folosul împărtășirii cu Trupul și Sângele lui Hristos. 

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru diacon pe teologul Gheorghiță Tănăselea, pe seama Parohiei Trohan, Protopopiatul Vaslui.

În partea a doua a zilei, după oficierea Sfintei Liturghii, a avut loc, la sediul Protopopiatului Bârlad, Conferința semestrială ce a întrunit toți clericii din Protopopiat.