Joi, 29 iulie 2021, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba de sfințire a trei troițe ridicate în parcul din curtea sediului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui.

La eveniment au fost prezenți reprezentanți ai autorităților centrale și locale, precum și angajații instituției și beneficiarii serviciilor sociale.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a vorbit despre ceea ce poate transmite vederea unei troițe celor ce trec prin dreptul acesteia:

Crucea este altarul de jertfă, locul în care ni s-a revelat modul cum ne iubește Dumnezeu.

Dragostea noastră, a oamenilor este una fluctuantă, tranzitorie și circumstanțială. Este suficient ca cineva să ne greșească, și noi să îl radiem din registrul existenței noastre.

Hristos, prin Cruce, ne iubește chiar și atunci când noi Îi întoarcem spatele, când ne revoltăm.

Unde găsim această dragoste? O găsim în dragostea mamelor.

Mamele sunt cele care iubesc ca Dumnezeu. Oricât ar fi de nărăvași și netrebnici copiii, oricât de rătăciți ar fi, ele nu încetează să îi iubească, și se roagă pentru ei.

Domnul, când noi ne revoltăm și Îl disprețuim, rămâne, în continuare, pe cruce.

Dragostea lui Dumnezeu nu cade niciodată; nu este o dragoste interesată. Domnul ne iubește chiar și atunci când noi nu Îl iubim, așa cum mamele își iubesc copiii, chiar și atunci când ei decid să le întoarcă spatele, să le sfideze. Mamele adevărate se roagă permanent pentru copiii lor.

Ori de câte ori trecem pe lângă o troiță și ne facem semnul sfintei cruci, să spunem următoarea rugăciune: «Doamne, umple-mă de dragostea pe care Tu o ai, întotdeauna, față de oameni; mai ales atunci când ei se revoltă împotriva Ta. Umple-mă și pe mine de dragostea aceasta, să îi pot iubi pe cei din jur, inclusiv pe cei care îmi sunt vrăjmași, mă calomniază și mă disprețuiesc. Numai în felul acesta mă pot asemui cu Tine».

Părintele Episcop Ignatie a mulțumit domnului Dragoș Cazacu, directorul DGASPC Vaslui, pentru activitățile dedicate celor aflați în grija instituției și pentru colaborarea frumoasă avută cu Episcopia Hușilor în domeniul asistenței sociale, evidențiind motivul central al grijii creștinești pentru cei aflați în suferință:

Cea mai nobilă misiune este cea când avem grijă de semenul aflat în nevoi. În orice om sărman, părăsit, singur și amărât, este Hristos.

Aceasta este logica pe care o avem noi, creștinii, când îi ajutăm pe cei care au nevoie de noi. În fiecare sărac, în fiecare om care deznădăjduiește, Îl vedem pe Hristos.

În suferință și necaz, oamenii au cea mai mare nevoie de căldura sufletului, de inima și de dragostea noastră. Au nevoie să simtă dragostea pe care poate nu o primesc din altă parte.

Răspunsurile liturgice au fost date de membrii coralei Armonia a Arhiepiscopiei Tomisului.