Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele protopop Vasile Lăiu şi părintele paroh Vlad Bojian.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre principalele caracteristici ale vieţii Sfintei Xenia, explicând totodată ce înseamnă a fi «nebun pentru Hristos»:

„În una din stihirile dedicate Sfintei Xenia imnograful a trasat profilul spiritual al acestei sfinte. Este numită «izvor de umilinţă», «bogăţie a milei» şi «râu de tămăduiri». Sunt trei caracteristici care portretizează foarte bine profilul duhovnicesc al acestei sfinte.

Sfânta Xenia a fost căsătorită cu un colonel de la curtea imperială.

La vârsta de 26 de ani a rămas văduvă. Soţul ei a murit subit, iar în urma acestui moment foarte tragic, a decis să nu se mai căsătorească niciodată, asumându-şi o viaţă pe care noi, cei de astăzi, nu reuşim să o înţelegem.

Şi-a asumat condiţia de a fi «nebună pentru Hristos». Ce înseamnă această sintagmă?

«Nebunii pentru Hristos» erau cei care îşi asumau o identitate în faţa contemporanilor prin care să îi determine  pe aceştia să îi batjocorească.

Sfânta Xenia, după moartea soţului, s-a gândit să îmbrace haina lui militară şi să răspundă la numele acestuia.

Umbla foarte neîngrijit, în zdrenţe, ca în felul acesta să îşi asume o formă de umilinţă extremă în faţa celor care se întâlneau cu ea.

Se ocupa de cei sărmani, dăruindu-le tot ceea ce primea ca milostenie.

Ziua cutreiera oraşul, asumându-şi, în mod intenţionat, să fie umilită, batjocorită. Erau nenumăraţi cei care o ironizau şi o persiflau.

Noaptea, până la răsăritul soarelui, Sfânta Xenia se ruga.

După o oarecare vreme, contemporanii şi-au dat seama că nu era nebună în sensul clinic al cuvântului.

Şi-au dat seama că această femeie, care umbla în haine zdrenţuite, care dădea milostenie foarte multă din tot ceea ce primea, era o sfântă.

În orice magazin intra, cei care aveau afacerea respectivă, simţeau că în ziua aceea creştea câştigul într-un mod inexplicabil pentru ei.

Dacă era luată, la insistenţele ei, într-o caleaşcă, cel care deţinea caleaşca avea mult mai mulţi clienţi în acea zi.

Dacă săruta un copil bolnav, acela se vindeca.

Mai mult decât atât, cuvintele pe care le spunea, parcă aşa, în răspăr, tocmai pentru a induce în eroare, că nu este un om inteligent, erau, de fapt, profeţii. Se împlineau aievea.

Astfel şi-au dat seama cei din Sankt Petersburg că nu era, cu adevărat, nebună, ci era un om care, în adins, şi-a asumat această condiţie, ca să fie umilită, batjocorită”.

Preasfinţia Sa a insistat asupra relaţiei dintre smerenie, milostenie şi vindecare, ca virtuţi care se intercondiţionează şi pe care Sfânta Xenia le-a pus în lucrare într-un mod aparte:

„Stihira din cadrul slujbei o numeşte pe Sfânta Xenia «izvor al umilinţei». Ea s-a smerit în faţa contemporanilor într-o formă foarte extremă.

Nouă ne este greu să ne smerim chiar şi atunci când am merita să ne asumăm condiţia aceasta, să spunem că nu suntem chiar atât de buni, că mai şi greşim.

Când ne atrage cineva atenţia, ne supărăm foarte tare, căci ne răneşte orgoliul. Nu avem puterea de a recunoaşte şi de a ne asuma defectul sau greşeala făcută.

Părinţii Bisericii spun că a te smeri înseamnă a te considera cel mai mic. Să nu ai sentimentul grandorii, al măreţiei, că tu eşti cineva, că ai nevoie de atenţie deosebită.

 A te smeri presupune a nu aştepta nimic de la nimeni.

Sfânta Xenia era numită «izvor al umilinţei» şi «bogăţie a milei».

Un om smerit este şi un om milos, bun, care se gândeşte întotdeauna să îi ajute pe cei săraci.

Unde este smerenie autentică, Dumnezeu dă şi darul vindecării, aşa cum l-a dăruit Sfintei Xenia. De aceea, în slujbă, este numită «râu de vindecări».

Unde este mândrie, nu ne vindecăm nici noi, nici pe cei din jur.

Unde este smerenie, este foarte multă pace şi linişte. Când este smerenie, ca dar al lui Hristos, smerenie dumnezeiască, cum a avut Sfânta Xenia, primim şi darul de a vindeca.

Sfânta Xenia a murit la vârsta de 71 de ani, în 1806. Este un exemplu de smerenie, de bunătate, de milă şi de vindecare.

Sfânta Xenia şi-a luat acest nume de la o altă sfântă, Cuvioasa Xenia, din Roma, din secolul al V-lea. Numele Xenia vine din limba greacă şi înseamnă «străinătate»”.