Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele protopop Vasile Lăiu, alături de preoţi din parohiile învecinate şi de părintele paroh Gheorghe Ungureanu.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre virtuţile ce îl caracterizează pe Sfântul Ierarh Nicolae, oprindu-se în special asupra uneia dintre ele:

“În troparul dedicat lui, Sfântul Ierarh Nicolae este numit: «om al lui Dumnezeu şi învăţător al înfrânării».

În limba greacă, cuvântul care exprimă ideea de înfrânare înseamnă ceva mult mai profund decât a reuşit să transmită cel care a tradus în română acest termen.

În limba greacă, înfrânarea este echivalentă cu stăpânirea de sine. Într-o traducere mai fidelă, ar fi: «învăţător al stăpânirii de sine», al celor care stiu să se stăpânească pe ei înşişi.

Stăpânirea de sine este un mare dar şi un mare har, de care avem nevoie fiecare dintre noi.

Oriunde ar fi, omul are nevoie de stăpânire de sine”.

Preasfinţia Sa a arătat că una din virtuţile care lipsesc cel mai tare în societatea actuală este stăpânirea de sine:

“Cred că unul din păcatele care macină şi divizează societatea noastră este tocmai această lipsă de stăpânire de sine.

Oamenii nu mai reuşesc să se controleze. Când sunt în situaţii dificile, delicate, se lasă prinşi în iureşul impulsurilor, în acest carusel al mâniei, al emoţiilor, şi nu acţionează în mod înţelept.

Din păcate, întreaga societate românească suferă de această carenţă spirituală. Nu recunoaştem binele pe care ni-l face cineva.

Când cineva nu recunoaşte binele pe care l-am făcut, noi nu reuşim să ne stăpânim, nu reuşim să acţionăm înţelept, cumpătat, cu stare de seninătate şi discernământ.

Foarte puţini oameni reuşesc să aibă această virtute – discernământul – care l-a caracterizat, atât de profund, pe Sfântul Nicolae.

De aceea el a fost numit «omul lui Dumnezeu», pentru că a fost un învăţător al celor care ştiu să se stăpânească pe ei înşişi.

Câtă nevoie avem de aceste lucruri!”

Totodată, Ierarhul Huşilor a vorbit despre modul în care omul poate dobândi stăpânirea de sine, auto-controlul:

“Stăpânirea de sine este un dar care vine în sufletul omului care este blând şi se roagă foarte mult. Nu vine de la sine.

Stăpânirea de sine, acest control pe care ar trebui să îl avem asupra propriei persoane, în situaţii delicate, vine mai ales din rugăciune. Omul care se roagă ştie să se interiorizeze şi ştie să cumpănească foarte bine când ia o decizie.

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor are un cuvânt foarte frumos: «nu viaţa este grea, greu este a cumpăni». Este adevărat.

Viaţa nu este grea, cel mai greu este să ai discernământ, să ştii exact care este decizia cea mai adecvată în situaţii în care eşti aruncat, pur şi simplu, într-o furtună, într-o viforniţă şi trebuie să iei deciziile cele mai înţelepte, astfel încât să nu sporeşti viforniţa, să nu pui gaz pe foc.

Acest lucru îl învăţăm de la Sfântul Ierarh Nicolae!”

Preasfinţitul Ignatie a arătat că lipsa stăpânirii de sine este o premiză a dorinţei de dominare, în chip autoritar, a celorlalţi:

“Să ne ajute Dumnezeu să dobândim şi să exersăm stăpânirea de sine. Să ne gândim, atunci când suntem foarte agitaţi, neliniştiţi, că dacă nu reuşim să ne controlăm pe noi înşine, nu putem avea pretenţia să stăpânim pe ceilalţi.

Cu cât omul nu se stăpâneşte pe sine însuşi, cu atât vrea să îi stăpânească, să îi domine, pe cei din jur.

Un dictator nu se poate stăpâni pe sine, dar el vrea să îi domine, în chip autoritar, pe alţii.

Omul care se stăpâneşte pe sine însuşi nu are nevoie să domine pe cel de lângă el.

Autoritatea celui care se stăpâneşte pe sine însuşi este o autoritate interioară, duhovnicească, care are o forţă mult mai mare.

Ea schimbă mult mai frumos şi mai lin sufletul unui om, decât prin coerciţie, prin forţă şi agresivitate”.

La final, Părintele Episcop Ignatie i-a colindat pe cei prezenţi, îndemnându-i totodată să păstreze tradiţia mersului la colindat. Preasfinţia Sa a oferit daruri copiilor aflaţi în biserică.