Evenimentul a fost prefațat, la Catedrala Episcopală, de slujba Sfintei Liturghii oficiată de Ierarhul Huşilor. Soborul slujitorilor a fost alcătuit din părinţi consilieri eparhiali şi din membrii clerici ai Adunării Eparhiale.

 În cuvântul său, Ierarhul Hușilor a amintit de modul în care ne raportăm la ceea ce Îi oferim lui Dumnezeu:

Un crâmpei de gând aș vrea să vă împărtășesc legat de fragmentul în care este pus în contrast modul de comportare al fariseilor și cel al văduvei sărace. Cărturarii și fariseii căutau să fie ostentativi - care este expresia mândriei, orgoliului; văduva cea săracă, prin însăși atitudinea ei, denota foarte multă smerenie. Cărturarii și fariseii căutau locurile cele dintâi, să fie cât mai vizibili, să fie apreciați de către oameni. Văduva, în inima ei smerită, Îi dăruia lui Dumnezeu tot ceea ce avea ea. 

Prin urmare, noi deducem, din textul evanghelic, că Dumnezeu nu apreciază faptul de a căuta un anumit culoar de a deveni vizibil, cât mai ales atitudinea de smerenie. În egală măsură, Dumnezeu nu Se impresionează așa cum ne impresionăm noi oamenii atunci când cineva face un dar consistent, ci mai degrabă se uită la inimile smerite, cele care dăruiesc din cele ce au ele mai puțin sau, se dăruiesc pe ele însele lui Dumnezeu. El ne spune că au avut mai multă valoare morală, duhovnicească, pentru veșnicie, cei doi bani ai văduvei decât prisosul sau opulența celor ce veneau la templu și aruncau banii lor.

Este o legendă pe care am găsit-o consemnată într-o carte în care ni se spune că în zona Moldovei mergeau preoții să facă colectă de bani pentru construcția de biserici. Și, în general, se mergea la cei care erau bogați, care aveau un anumit confort material, adică la boieri. Și cei sărmani erau evitați tocmai pentru că nu aveau să dăruiască ceva pentru biserică. Și-n acest itinerariu al lor de a colecta danii pentru construcția unei biserici, au fost nevoiți să înnopteze la o femeie sărmană, care nu dispunea de posibilități financiare.

Această femeie, înainte de a pleca aceștia de la casa ei, le-a dăruit un bănuț, foarte puțin, nesemnificativ, încât preoții nu au trecut-o în condica în care erau trecuți cei care făceau aceste danii, pentru a avea o situație foarte clară a ceea ce ei colectau.

În momentul în care au ajuns să facă o statistică și să rânduiască așa cum se cuvine banii colectați, cel ce se ocupa de dirijarea acestor contribuții financiare a văzut în acea condică un nume scris cu culoarea aurului, care ieșea în evidență în comparație cu toate celelalte nume. S-a gândit că acea persoană a dăruit ceva mai consistent financiar de vreme ce a fost notată în condica respectivă atât de aparte, ca să se evidențieze. Și-i cheamă pe cei ce au colectat sumele de bani și întreabă cine este persoana respectivă. Ei și-au adus aminte că au fost găzduiți la o femeie săracă, care a dat un bănuț, puțin, nesemnificativ în comparație cu cât dădeau cei care se bucurau de un anumit confort material. Au căutat în punga lor unde erau colectați banii și au găsit acel bănuț care era strălucitor în comparație cu ceilalți bani din sacoșă. Și s-au mărturisit, spunând că ei nici măcar nu trecuseră numele acelei femei sărace, pentru că le-a dat o sumă nesemnificativă în comparație cu cei care au dăruit mult. 

Astfel, au învățat faptul că Dumnezeu a prețuit și a conferit valoare morală mult mai mare celei care a dat din puținul ei și cu toată inima în comparație cu cei poate care au aruncat, ca și cărturarii și fariseii, din prisosul lor, din ceea ce lor le prisosea, fără ca să pună ceva din inima lor, din viața lor. 

Sfântul Părinte Paisie Aghioritul îndemna ca atunci când noi venim la biserică și scriem un pomelnic, să-l scriem în primul rând nu cu pixul, ci cu inima noastră. Orice nume pe care-l așezăm acolo pe pomelnic să-l scriem în primul rând cu inima noastră, să ne gândim la persoana pe care am așezat-o acolo, să nu facem lucrurile în mod automat, mecanic, pentru că nu au valoare veșnică și nici măcar morală chiar dacă la un moment dat cineva poate fi impresionat de suma pe care o facem donație pentru biserică. 

Să învățăm că nu contează cantitatea sau numărul slujbelor la care participăm, ci câtă inimă așezăm și câtă stare de prezență este din partea noastră față de Domnul și cât din ființa noastră reușim să I-o dăruim Lui. La fel, când facem milostenie, când ajutăm pe cineva sărman, Dumnezeu se uită și la această corespondență între mâna care dăruiește milostenia, și inima noastră.

Ați observat că la fiecare sfârșit de ectenie noi Îi cerem lui Dumnezeu ca întreaga noastră viață, fără rest, să I-o dăruim lui Hristos. Și așa să ne învrednicească, ca în tot ceea ce facem, în tot ceea ce punem să fie cu întreaga noastră inimă, cu bunătate și cu multă lumină, fără cârtire. 

În deschiderea întrunirii, în sala de Ședințe a Protopopiatului Huși, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit membrilor Adunării Eparhiale, autorităților publice, județene și tuturor celor care își coagulează energiile și le pun în slujba semenilor, a Bisericii:

Anul acesta este dedicat de către Biserica Ortodoxă Română pastorației familiei creștine, și femeilor sfinte din calendar. Apreciez că este extrem de oportun să avem în orizontul nostru de gândire, în viața noastră, semnificația și importanța familiei creștine. 

Realizați cu toții că există foarte multe asalturi ideologice împotriva familiei creștine, de a o submina și de a o substitui unei altfel de familii decât cea pe care Dumnezeu a gândit-o. 

Tendința ideologică a lumii de astăzi este să înțeleagă familia ca un construct cultural care poate fi fragmentat în funcție de dorințele și poftele fiecăruia. Noi, în calitate de creștini, suntem cei ce aducem permanent în atenție faptul că familia, formată din bărbat și femeie, este darul lui Dumnezeu. Avem ca argument în ajutorul nostru inclusiv datele biologice care nu pot fi contrafăcute, decât dacă ne hazardăm să schimonosim, să desfigurăm ceea ce numim atât de frumos demnitatea umană. 

Vă mulțumesc foarte mult pentru prezență, că v-ați făcut timp să ne întâlnim în această zi și, împreună, evident, să reflectăm să ne gândim ce putem face cât mai bine pentru credincioșii noștri din Episcopia Hușilor. 

A urmat prezentarea rapoartelor de activitate ale Sectoarelor Centrului Eparhial Huşi şi aprobarea lor de către membrii Adunării Eparhiale.

Potrivit Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială este un organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice și patrimoniale ale eparhiei. Adunarea se compune din reprezentanții aleși ai clerului și ai credincioșilor.

Adunarea Eparhială este formată din cinci comisii de lucru permanente: Comisia administrativ-bisericească, Comisia culturală și educațională, Comisia economică, bugetară și patrimonială, Comisia social-filantropică și Comisia organizatorică, juridică și de validare. 

În partea a doua a întâlnirii, membrii Adunării Eparhiale, precum și invitații, au luat cuvântul, confirmând importanța prezenței valorilor creștine în societatea contemporană, și rolul Bisericii ca factor de coeziune și stabilitate, într-o lume marcată de multiple confuzii.