În omilia rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul Hușilor a vorbit despre centralitatea Sfintei Euharistii în viața creștinilor:

„Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.” (Ioan 6,58)

Pasajul evanghelic comportă două aspecte. Pe de o parte, Hristos le vorbește ucenicilor Săi despre "Pâinea care S-a pogorât din cer", despre Sfânta Împărtășanie.

Ori de câte ori ne hrănim cu Trupul și Sângele Lui, rămânem întru El - ne asigurăm această intimitate spirituală cu Hristos.

Pe de altă parte, în urma acestui cuvânt despre Euharistie, cei care L-au ascultat nu au putut să își asume înțelegerea a ceea ce Hristos a vrut să le transmită.

Atitudinea lor este concentrată în propoziția: „Greu este cuvântul acesta” - într-o traducere mai fidelă „aspru este cuvântul acesta” - despre Împărtășanie, despre realitatea hrănirii noastre cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos.

Aș numi acest al doilea aspect „tragedia discursului euharistic”.

Unii dintre cei care L-au ascultat pe Domnul vorbindu-le despre această taină greu de înțeles cu mintea și greu de asumat în "scoica" rațiunii, s-au scandalizat. Într-o traducere mai delicată, ni se spune că "s-au smintit", însă în limba greacă este chiar cuvântul „scandalizat”.  

Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne încredințează că Sfânta Euharistie nu este numai principiul vieții, așa precum hrana și alimentele pe care noi le asimilăm sunt metabolizate de corpul nostru și ne asigură viața sau constituie un principiu al vieții noastre.

Trupul și Sângele lui Hristos, Cel Euharistic sunt mai mult decât un principiu al vieții. Ele sunt Însăși Viața.

De aceea, El ne spune că "cine nu mănâncă Trupul Său și cine nu bea Sângele Său, nu poate să aibă viață întru El”.

În credința noastră, în modul nostru de a-L înțelege pe Domnul și de a ne asuma o viață liturgică spunem că Hristos Euharistic este condiția absolută a vieții noastre - nu numai a vieții veșnice, ci a însăși vieții noastre.

Ca să putem rămâne în Hristos și El să rămână în noi, avem nevoie să ne împărtășim, să primim Trupul și Sângele Lui.

Prin Sfânta Euharistie noi nu facem altceva decât să ne împrospătăm și să ne menținem calitatea de membri ai Bisericii, calitate pe care am primit-o prin Sfântul Botez.

Tainele Bisericii sunt cele care ne țin în interiorul relației intime și profunde, ca mădulare ale Bisericii celei vii a lui Hristos.

Sfintele Taine sunt cele care, prin excelență, permanentizează calitatea noastră de membri ai Bisericii.

Nu este simplu să înțelegem importanța unei vieți euharistice în existența noastră duhovnicească. Chiar ucenicilor le-a fost greu să înțeleagă acest cuvânt al lui Hristos despre Împărtășanie. 

Unii, ne spune Sfântul Evanghelist Ioan, chiar L-au părăsit. Au renunțat să Îl urmeze, pentru că nu au reușit să își asume cuvântul lui Hristos despre Împărtășanie.

Alții, în schimb, și-au exprimat în mod sincer neputința de a înțelege.

Dacă citim cu mare atenție Sfânta Evanghelie, vom constata că, dintre toate cuvântările pe care Hristos le-a rostit, aceasta este printre puținele care se finalizează cu un eșec din partea celor care L-au ascultat, cu o tragedie în a asuma acest cuvânt.

Chiar dacă în atitudinea noastră, ca slujitori ai Bisericii, ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu, sunt momente în care nu înțelegem faptul că viața noastră duhovnicească trebuie să graviteze în jurul Euharistiei, Domnul înțelege neputința noastră - numai să nu fie dintr-o rea voință.

Cei care L-au ascultat au fost sinceri și I-au spus: „greu este cuvântul acesta pentru noi”.

Este esențial să reflectăm mai profund asupra capitolului 6 din Evanghelia Sfântului Ioan, în care Hristos ne vorbește despre ce înseamnă să fim oameni vii, să avem viață în noi.

Prin "viață" înțelegem toate fațetele existenței noastre, inclusiv cele mai nesemnificative aspecte care țin de desfășurarea acesteia pe pământ.

Toate pot fi modelate și pot să capete conținut real numai în momentul în care Îl luăm pe Domnul - ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui.

Așa precum pentru a ne întreține existența, noi ne hrănim cu alimentele pe care le avem la dispoziție și viața noastră se menține din aceste alimente, la fel, în viața spirituală, noi ne menținem și primim în sufletul și în trupul nostru din calitățile Sfintei Împărtășanii - care ne este dată spre îndumnezeirea noastră, nu spre altceva. 

Ne împărtășim pentru ca să Îl avem în mod viu, adânc înrădăcinat în ființa noastră, pe Hristos. El să devină rădăcina vieții noastre, ori de câte ori ne împărtășim.

După Sfânta Liturghie a urmat conferința semestrială de primăvară, pusă sub genericul Anului omagial al românilor din afara României. 

Invitatul Părintelui Episcop Ignatie a fost părintele Liviu Barbu, de la Biserica Dobroteasa din București, slujitor, vreme de doisprezece ani, în Marea Britanie și lector asociat al Institutului de studii Creștin-Ortodoxe din Cambridge.

Expunerea sa a fost intitulată: "Propovăduirea și experierea credinței în diaspora: câteva coordonate pastorale și misionare". În cadrul acesteia, părintele Liviu Barbu a prezentat, celor de față, date despre misiunea Bisericii Ortodoxe în diaspora. De asemenea, s-au abordat și problemele cu care se confruntă preoții sau comunitățile euharistice în străinătate.

În perioada următoare, Episcopia Hușilor va organiza conferințele semestriale preoțești și în celelalte două protopopiate, Vaslui și Huși. La fiecare întâlnire va fi invitat câte un preot care are experiența pastorației românilor din afara României.