Este un non-sens să îți afirmi țanțos și cu emfază stridentă dragostea de țară, dragostea față de România, atâta vreme cât îi sabotezi, în chip senin și premeditat, credința și tradițiile prin susținerea unor „valori” care sunt în contrasensul valorilor asumate și întrupate în viețile înaintașilor noștri; atâta vreme cât scuipi și înjuri cu dezinvoltura arogantului; atâta vreme cât politizezi totul doar pentru a-ți inventa adversari fictivi și pentru a-i calomnia copios; atâta vreme cât faptele și vorbele tale sunt germenii dezbinării și ai urii; atâta vreme cât ești ipocrit și ahtiat după putere; atâta vreme cât insulta devine moneda de schimb a relațiilor inter-umane; atâta vreme cât coruptul prăduiește banul public cu „binecuvântarea” legiuitorului; atâta vreme cât lichelele devin mai dezirabile decât cei cu fibră morală și intelectuală; atâta vreme cât vulgaritatea devine pânza freatică a limbajului cotidian; atâta vreme cât construcția morală a unui suflet, prin credință și prin spiritualitate autentice, pe care le regăsim plenar în spațiul sacru, îți devine antagonică, nu complementară, cu construcția unui spital; atâta vreme cât drepturile de grup devin mai esențiale decât drepturile și demnitatea persoanei umane în datele ei naturale (biologice); atâta vreme cât clientelismul și nepotismul sunt într-o permanentă concurență neloială cu meritocrația; atâta vreme cât funcția uzurpează necontenit smerenia și iubirea sinceră față de colaboratori; atâta vreme cât avem retorică goală și în discordanță flagrantă cu faptele în discursurile patriotarde de 1 decembrie; atâta vreme cât vorbim despre „valorile și tradițiile românești”, dar patrimoniul cultural și imobiliar al acestei țări, în mare parte, este în paragină; atâta vreme cât ambițiile personale sunt mai esențiale decât coerența unui program de reabilitare morală și economică a țării; atâta vreme cât lamentația „națională” detronează acțiunea faptelor concrete; atâta vreme cât cetățeanul este valorizat doar în campaniile electorale; atâta vreme cât apostolii globalismului vor să ne convingă că iubirea de patrie este desuetă și periculoasă; atâta vreme cât diaspora contează doar la alegeri, fără a face ceva concret pentru minunații români care susțin economia țării și își păstrează discret, dar vizibil, identitatea de credință și de neam.

Și, în final: atâta vreme cât nu știm să ne respectăm unii pe alții pe stradă, la locul de muncă, în magazine, în mijloacele de transport, în trafic, România nu va deveni o țară civilizată care să respecte valorile intrinseci ale persoanei umane: credința, libertatea și identitatea spirituală și culturală, ci o țară suferindă și  disprețuită de proprii ei cetățeni.

† Ignatie, Episcopul Hușilor

Würzburg, 2 decembrie