Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și de Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Dignus est”, a preoților din Episcopia Hușilor, coordonată de părintele Ștefan Darie.

Credincioșii care au participat, într-un număr impresionant, la Sărbătoarea ocrotitoarei Episcopiei Hușilor, s-au putut închina Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, de la Mănăstirea Kato Xenia, Grecia, la moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi și ale Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, așezate în baldachinul amenajat lângă absida dreaptă a ctitoriei ștefaniene.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, care a vorbit despre chemarea pe care Domnul o adresează fiecărui om în parte, pentru a-I urma:

Chemarea, pe care Mântuitorul a adresat-o primilor apostoli, a avut o putere atât de mare, încât ei au simțit că nu-i cheamă cineva din lumea aceasta, pentru că, dacă îi chema cineva din lumea aceasta, ei ar fi pus anumite condiții, anumite întrebări – Unde merg și ce fac? –, mai ales că nici nu au înțeles ce înseamnă cuvântul «vă voi face pescari de oameni» - mai târziu și-au dat seama.

Pentru fiecare dintre noi există, în viață, o chemare a lui Dumnezeu, la care răspundem sau nu; simțim sau nu puterea chemării – harul lui Dumnezeu care ne copleșește și ne oferă șansa vieții veșnice. 

De multe ori, punem condiții, când simțim în noi glasul conștiinței, care ne cheamă la biserică, și spunem: „Astăzi sunt obosit, am alte probleme de rezolvat.” Intrăm într-un fel de negociere cu Dumnezeu și Îi spunem: „Doamne, altă dată voi veni.”.

Chemarea la credință o primesc și cei care nu sunt credincioși. Depinde, însă, de răspunsul pe care îl dăm. Această chemare este numită vocație – printr-un simplu răspuns la această chemare, prin însușirea acestei chemări, ea devine o vocație. 

Ne dăruim Lui și Îi răspundem. Ucenicii au stat alături de Mântuitorul Iisus Hristos, cu o mică excepție – unul singur L-a trădat –, și și-au dat viața pentru Evanghelia Sa.

Ca să înțelegem și mai bine de ce ucenicii au rămas alături de Mântuitorul, există un pasaj din Sfintele Evanghelii, un moment în care Mântuitorul Iisus Hristos le-a spus lor un cuvânt greu de înțeles, despre Sfânta Euharistie: «Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce mănâncă Pâinea aceasta, viu va fi în veac.».

Atunci, unii dintre cei care Îl înconjurau – erau mai mulți ucenici ai apostolilor – au plecat, L-au părăsit pe Mântuitorul. Văzând lucrul acesta, Mântuitorul le-a pus ucenicilor o întrebare: „Voi nu plecați?”. Atunci, Sfântul Apostol Petru a răspuns, în numele tuturor: „Doamne, unde să plecăm? Tu ai cuvântul vieții veșnice.”.

Să rămânem și noi la convingerea că, în ciuda tuturor greutăților vieții, nu avem altundeva unde să ne găsim liman și salvare, decât la Hristos. De fiecare dată, în necaz și suferință, vom spune: „Doamne, unde să mergem? La cine să alergăm? Pentru că Tu ai viața veșnică.”

Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre rolul de modele pe care îl împlinesc sfinții și despre profilul spiritual al Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna:

Așa cum o instituție care nu produce nimic, și are numai o firmă mare, nu este o instituție lucrătoare, o biserică care are numai o firmă mare, și nu dă sfinți, adică nu are rezultatul conlucrării omului cu Dumnezeu aceste exemple extraordinare pentru noi, acea biserică nu este Biserica adevărată. Și sunt destui, care îi neagă pe sfinți, o batjocoresc pe Maica Preacurată, și cred că doar ei sunt sfinți și au calea directă spre rai, îi duc pe oameni direct în paradis, prin cântări sau alte mijloace străine învățăturii Mântuitorului Hristos.

V-am adus, la solicitarea Preasfințitului Ignatie, o părticică, un semn, o mărturie a unui sfânt de-al nostru – Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei. A fost un sfânt cărturar, dar care s-a și dăruit poporului român drept credincios, prin tot ceea ce a făcut: a luptat pentru drepturile românilor și pentru reînființarea Mitropoliei Transilvaniei, care a fost desființată la 1700.

Dar nu a rămas doar ca să restabilească o instituție care era necesară, binecuvântată de Dumnezeu, ci a lucrat cu foarte multă atenție la ridicarea poporului prin cultură. A înființat peste 800 de școli, de la școli de țară, până la marile colegii – unul dintre colegiile înființate de Sfântul Andrei Șaguna dăinuiește și astăzi, și este cel mai mare colegiu din Brașov și unul dintre cele mai mari din țară – Colegiul „Andrei Șaguna” din Brașov.

A înființat tipografii și a tipărit cărți, pentru că numai prin luminarea minții și a vieții, numai prin cultură – în primul rând prin cultura teologică – Biserica poate să dăinuiască, prin slujitorii ei. A făcut școala de teologie și școala de învățători.

Au rămas foarte multe lucruri de la el, pe care le întâlnim la orice pas. 

Prin sfintele moaște noi avem și mărturii palpabile – nu suntem îndoielnici, dar așteptăm, exact ca Sfântul Apostol Toma, să punem degetul. El a pus în locul nostru, de aceea putem să ne încredem în mărturia lui. Avem nevoie și noi să vedem ceva material.

Dacă toată credința noastră s-ar reduce la o exaltație spirituală, la o bucurie lăuntrică, dar nu am trece și prin simțurile noastre această lucrare a Duhului Sfânt, dacă nu ne-am apropia de cele sfinte, dacă nu am săruta sfintele icoane – care aduc spre noi nu doar imaginea sfântă, ci icoana este o prezență a realității care este zugrăvită–, dacă nu am avea sfintele moaște – care sunt și mai apropiate de viața noastră – o părticică sau chiar trupul întreg, transfigurat, neputrezitor, prin care se lucrează harul Duhului Sfânt, ne-ar fi mult mai greu în credința noastră.

Maica Domnului este mama mamelor noastre. Nu există o mijlocitoare mai apropiată, care plânge – cum plângea mama, în pruncia noastră – pentru fiecare greșeală pe care o facem, pentru abaterile noastre, pentru necredința noastră, pentru îndoielile noastre, chiar și pentru suferințele noastre.

Prin acest obiect venit de la ea (Brâul Maicii Domnului) ne transmite dragostea nemărginită a Maicii Preacurate, preluată de la Fiul Său.

Mărturia dată de sfinții mucenici (Sfânta Mare Muceniță Chiriachi) este temelia vieții noastre. Mărturia mucenicilor s-a legat de jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, și ne dă și nouă puterea să ne jertfim și să avem o viață bine plăcută Domnului, spre folosul nostru și, mai ales, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră.

Numeroși credincioși s-au împărtășit, la momentul rânduit, cu Sfintele Taine, ca împlinire a participării lor la Sfânta Liturghie.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu și Preasfințitului Părinte Episcop Nestor pentru dragostea manifestată prin venirea la Huși, de Sărbătoarea Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, și pentru frumoasa împreună-slujire:

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o omilie pe care a rostit-o în cinstea mai multor mucenici, a spus așa: „Zilele mucenicilor nu se judecă după ziua în care cade prăznuirea lor, ci după gândul pe care îl avem toți cei care îi cinstim pe aceștia”.

Gândul pe care îl avem toți cei care suntem aici, de față, și o cinstim pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei Hușilor, este cel în care ne-am asumat să ne trăim frumos și autentic credința, prin participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos și, desigur, prin iubirea pe care o manifestăm față de ea, iubire care ar trebui să transpară în tot ceea ce facem noi, și să fim recunoscuți ca fiind oamenii lui Hristos, de către cei care stau, poate, încă în pridvorul bisericii, în expectativă.

Cu toții, cei care suntem aici, în curtea Catedralei, am simțit o binecuvântare, o liniște aparte și o stare lăuntrică deosebită. Pentru acest lucru suntem îndatorați să-I mulțumim cu toată inima lui Dumnezeu, Maicii Domnului, al cărei Brâu îl cinstim aici, Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii acestei Catedrale, ctitoria Sfântului Ștefan cel Mare, Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei Hușilor, și Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, ale cărui moaște le avem, începând cu sărbătoarea noastră de astăzi, în patrimoniul sacru al Catedralei noastre.

Bucuria noastră, prilejuită de aducerea moaștelor Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna și a Brâului Maicii Domnului, nu ar fi fost posibilă, fără binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel, căruia îi mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc, cu toată inima, Părintelui Mitropolit Laurențiu, al Ardealului care, cu multă bucurie, cu multă deschidere de inimă și foarte multă smerenie, a venit la noi, la Huși, de la Sibiu. Dar Înaltpreasfinția Sa nu a venit singur, ci ne-a adus un odor deosebit – moaștele unui mare sfânt, nu doar al Transilvaniei, ci și al întregii țări.

Sfântul Andrei Șaguna a fost numit „ctitor de limbă și cultură românească”, un om foarte deștept, poliglot și un misionar.

Să știți că nu este o întâmplare. Când am văzut că sărbătoarea Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi coincide, prin lucrarea lui Dumnezeu, cu Duminica Sfinților Români, m-am gândit că cel mai potrivit este ca, în această zi de sărbătoare, să vină în dar, prin bunăvoința și dragostea Părintelui Mitropolit Laurențiu, moaștele unui sfânt român, aici, la Huși.

Eu am reținut un lucru foarte frumos din cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu: „roadele vii ale Bisericii se văd în sfinți. O Biserică fără sfinți nu poate fi numită biserică”. Sfinții sunt cei care dau mărturie despre lucrarea dumnezeiască și omenească a lui Hristos în Biserică, care este trupul Lui.

De asemenea, Ierarhul Hușilor a mulțumit credincioșilor ce au venit din toată Episcopia, pentru a trăi împreună momentele de sărbătoare și pentru a o cinsti în chip aparte pe Maica Domnului, pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi și pe Sfântul Ierarh Andrei Șaguna.

Părintele Episcop Nestor, al Devei și Hunedoarei a dat citire actului de donație pentru fragmentul din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, oferite de Părintele Mitropolit Laurențiu, Catedralei Episcopale din Huși.

Apoi, Părintele Episcop Ignatie a oferit, în semn de apreciere, Crucea eparhială „Episcopul Grigorie Leu”, părintelui arhidiacon Cosmin Vlăduț Mironescu, Distincția „Maria Costachi”, a Episcopiei Hușilor, cu cruce, monahiilor Antonia Corban și Andreea Chirilă, de la Mănăstirea Kato Xenia, Grecia, care au însoțit Cinstitul Brâu al Maicii Domnului;  Diploma de vrednicie "Sfânta Mare Muceniță Chiriachi" a fost oferită doamnelor Ioana Condurache și Dana Chetran, din Huși, pentru sprijinul constant acordat lucrării Bisericii și pentru dragostea manifestată față de Episcopia Hușilor.

În momentele ce au urmat, părintele consilier cultural Cosmin Gubernat a prezentat ultimele două apariții editoriale, legate de cinstirea Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi: „Slujba Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi pe notație psaltică”, apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, și Albumul audio (stick) ce conține Slujba Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi (Vecernia și Utrenia) - imprimat de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Huși, coordonat de arhidiaconul Cosmin-Vlăduț Mironescu.

Ziua de 7 iulie are o semnificaţie aparte şi pentru Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie, fiind ziua sa de naştere. 

În semn de preţuire faţă de Preasfinţia Sa, părinții consilieri și inspectori de la Centrul Eparhial, părinții protopopi și părinții stareți de la mănăstirile din Eparhie, i-au transmis urările şi felicitările lor, în semn de recunoștință și de mulțumire pentru dragostea, eleganța, discreția și finețea interioară cu care îi întâmpină pe toți cei din jur.

Preasfinţia Sa a mulţumit tuturor pentru gestul lor, subliniind dorinţa sa ca sărbătoarea Sfintei Mari Muceniţe Chiriachi să fie în centrul atenţiei.