„Sfântul Ioan Botezătorul este unul dintre cei mai exigenți sfinți ai Bisericii. El nu admitea în niciun fel compromisul, cu atât mai puțin compromisul de natură morală. În conștiința contemporanilor, Sfântul Ioan se bucura de un mare prestigiu, în sensul că mulți se întrebau dacă nu cumva este el Hristosul. Sfântul Ioan a avut această demnitate și smerenie de a-și declina adevărata identitate: „Nu sunt eu Hristosul!... Eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei!”.

Intransigența duhovnicească a Sfântului Ioan avea drept sursă smerenia sa față de Hristos!

Noi, când vorbim de intransigență în general, ne gândim la o anumită formă de inflexibilitate atunci când se pune problema de a aplica o anumită lege sau regulă universal valabilă. Din punct de vedere spiritual, a fi intransigent nu înseamnă a fi un om inflexibil, obtuz, ci înseamnă a nu accepta nicio formă a păcatului care să pătrundă în viața ta. Această intransigență a Sfântului Ioan l-a confirmat ca fiind un mare proroc al vremii sale. (...)

Sfântul Ioan are drept deviză a vieții sale, raportându-se la Hristos: „eu trebuie să mă micșorez iar El trebuie să crească”. Cu alte cuvinte, nu sunt eu cel care trebuie să mă pun mereu în față, să fac caz de probitatea mea morală, de  austeritatea vieții, de intransigența morală. ”

De asemenea, Ierarhul Hușilor a arătat că în relațiile dintre noi trebuie să învățăm și să exersăm smerenia: „Omul trebuie să fie mai întâi exigent cu sine însuși, apoi cu cei din jur. Când este exagerat de exigent cu cei din jur, s-ar putea să fie indicii că nu este suficient de exigent cu sine însuși, din toate punctele de vedere, dar în primul rând din punct de vedere moral.

Dacă noi am aplica acest principiu al Sfântului Ioan - eu trebuie să mă micșorez iar El trebuie să crească -, în relațiile dintre noi, viața ar arăta mult mai frumos. Nu în felul în care, din păcate, arată lumea în care trăim noi astăzi, dominată de „jungla” intereselor, o lume în care calomniezi foarte ușor, o lume în care nu te interesează cel de lângă tine. Dacă am aplica acest principiu, ar fi extraordinar.

Logica cu care suntem deja foarte obișnuiți este ca nouă întâi să ne fie bine, iar apoi celor din jur. Maniera aceasta de a gândi trădează însă un egoism feroce. Sfântul Ioan Botezătorul ne dă această lecție, să inversăm puțin lucrurile! Dacă am gândi ca celui de lângă noi să-i meargă foarte bine, să știți că și nouă ne va merge foarte bine, pentru că Dumnezeu îl ajută întotdeauna pe cel care se gândește în primul rând la cel de lângă el. Să îl pui pe cel de lângă tine în prim-planul vieții tale! Exact ca în raportarea față de persoanele la care noi ținem foarte mult. Căci ele sunt pentru noi pe primul loc. (...) Logica Evangheliei este în contrasens cu logica cu care noi suntem atât de obișnuiți.

Câți dintre noi am avea curajul, când despre cineva se vorbește la superlativ, iar nouă nu ne este prea simpatic, să spunem: Da! omul acesta este mai bun decât mine! Aceasta este cea mai grea probă!”

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a făcut un dar celor prezenți, interpretând un colind tradițional.

La Sfânta Liturghie prilejuită de hramul Centrului Misionar Cultural „Sfântul Ioan Botezătorul" din Dublin a participat și Excelența sa, doamna Manuela Breazu, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Irlanda.