Din soborul slujitorilor au făcut parte şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi şi părintele protopop Vasile Lăiu.

Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie, analizând atitudinea celor care L-au întâmpinat pe Hristos în Ierusalim, a  arătat că, paradoxal, oamenii pot deveni vrăjmaşii lui Dumnezeu: „Ştim, din viaţa noastră duhovnicească, că cel mai mare vrăjmaş al omului este moartea. Aceasta îl desfigurează pe om, îi fură frumuseţea pentru care a fost creat. Mai mult decât atât, moartea este o consecinţă a păcatului.

Cine este vrăjmaşul lui Dumnezeu, dacă vrăjmaşul omului este moartea? Vrăjmaşul lui Dumnezeu este omul! Nu atât arhiereii, nu atât cărturarii sau autorităţile romane, cât oamenii au fost cei care au strigat şi L-au trimis pe Hristos la răstignire. Oamenii din Duminica Floriilor au fost cei care L-au lăudat pe Hristos, însă, peste câteva zile, această laudă se va transforma într-o hulă împotriva lui Dumnezeu. Prin urmare, vrăjmaşii lui Dumnezeu putem fi noi, oamenii.

 În ce fel începem să fim vrăjmaşii Lui? Oamenii prezenţi la această intrare triumfală nu au înţeles de ce a venit Hristos în lumea aceasta. Ei se gândeau că Hristos are o menire politică, că îi va elibera de sub opresiunea romană. Aşa Îl percepeau pe Hristos. L-au întâmpinat cu ramurile de palmier, ca semn al biruinţei, al victoriei asupra ocupantului, aşa cum odinioară, l-au întâmpinat pe Iuda Macabeul. Acesta, cu aproximativ 200 de ani înainte, s-a răsculat împotriva ocupantului grec şi i-a scăpat pe evrei de sub această dominaţie. În momentul în care Iuda Macabeul a ieşit biruitor, iudeii l-au întâmpinat cu aceste ramuri de palmier, ca semn al biruinţei. Evreii credeau că acelaşi lucru îl poate face şi Hristos. „Osana” nu era atât o laudă adusă lui Iisus, cât o rugăciune de implorare. În limba ebraică înseamnă „mântuieşte-ne, izbăveşte-ne acum”, „scapă-ne acum” din această pacoste a ocupaţiei roamne. Aşa se raportau la Hristos cei care erau de faţă la Intrarea Sa triumfală în Ierusalim, ca la un Mesia politic.”

Ierarhul Huşilor a explicat modul în care omul, absorbit de interesele proprii, se poate transforma în vrăjmaş al lui Hristos:

„Când noi oamenii nu-L înţelegem pe Dumnezeu, sau avem propriile noastre proiecţii despre El, propria noastră imagine despre Dumnezeu, în scurt timp devenim vrăjmaşii Lui. Devenim vrăjmaşi pentru că Dumnezeu nu ne satisface capriciile şi dorinţele noastre pur omeneşti. Majoritatea celor care au participat la Intrarea în Ierusalim şi L-au întâmpinat cu entuziasm,  au strigat, cu aceeaşi frenezie, în Vinerea mare: „Răstigneşte-L!”

Ne înşelăm dacă credem că vrăjmaşii lui Dumnezeu sunt cei care nu împărtăşesc credinţa Bisericii sau sunt indiferenţi faţă de ea. Vrăjmaşii lui Dumnezeu suntem noi, cei care nu-L înţelegem pe Dumnezeu, deşi spunem că suntem credincioşi.

Venim doar cu gândurile noastre, cu preocupările noastre, cu egoismul nostru şi aşteptăm de la Dumnezeu să împlinească dorinţele noastre ce nu au nicio legătură cu Evanghelia.  Aşa ajungem să ne revoltăm împotriva Lui.”

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a evidenţiat atitudinea Mântuitorului în faţa valului de entuziasm manifestat de cei ce L-au primit în Ierusalim:

„Cum răspunde Hristos, care este atitudinea Lui faţă de această primire entuziastă? Răspunde smerit! Le dă o lecţie de blândeţe şi smerenie!  Le transmite, celor de faţă, că lumea nu poate fi cucerită prin putere, autoritate sau avere, aşa cum credem noi astăzi. Lumea poate fi cucerită prin blândeţe şi smerenie.

Hristos nu a avut niciun privilegiu social, nu a avut avere, nu era apropiat de potenţaţii zilei, nu avea nicio afinitate politică. Şi totuşi a cucerit lumea întreagă, prin blândeţe şi smerenie.

Istoria umanităţii ne învaţă că cei care au încercat să se impună prin autoritate, prin dictatură, ajungând la totalitarism, au rămas nişte persoane sinistre în memoria colectivă.”

Aclamaţiile, laudele şi entuziasmul de moment pot ascunde o atitudine plină de egoism:

„Hristos ne învaţă că lumea poate fi cucerită numai prin blândeţe şi smerenie, ignorând astfel minciuna oamenilor care Îl primeau cu laude. În spatele acestor laude erau interese. Omul care are un interes, laudă foarte mult. Să nu aveţi încredere în oamenii care laudă! Sunt oameni periculoşi, într-o secundă pot deveni oameni foarte ticăloşi. Dacă nu le-ai satisfăcut dorinţele, când nu mai eşti pe placul lor, în câteva clipe vor transforma lauda într-o hulă cumplită. Cu cât omul te abandonează mai repede când tu i-ai greşit, cu atât acest fapt reprezintă un indiciu explicit că el avea interese murdare. Dacă rămâne statornic lângă tine, înseamnă că era un om sincer.”

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a primit, în dar, din partea domnului Gheorghe Grădinaru, ctitorul bisericii din Vadurile, o cruce de binecuvântare, în semn de mulţumire pentru prezenţa şi slujirea sa în mica comunitate de creştini din această localitate.