Alături de Preasfinţia Sa, din soborul de preoţi a făcut parte şi părintele protopop Vasile Lăiu.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, Ierarhul Huşilor a vorbit despre locul pe care Domnul Hristos L-a ocupat în viaţa Sfântului Pantelimon:

„Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi tămăduitori. Biografia lui este una dăruită integral lui Hristos. Pentru Sfântul Mare Mucenic Pantelimon şi pentru toţi mucenicii, nimic nu a fost mai esenţial, nici familia, nici cariera lor profesională, nici măcar viaţa lor. Pentru Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Hristos însemna totul. Hristos era acel esenţial în jurul căruia gravita viaţa lui.

 A iubit foarte mult credinţa mamei lui. Era doctor. A deprins această artă de la un medic pe nume Eufrosin, iar de la sfântul preot Ermolae a deprins vindecarea sufletelor. Martor fiind la o vindecare, se converteşte la creştinism. Se botează, devine al lui Hristos, nu parţial, nu cu jumătăţi de măsură, ci integral. Întreaga sa existenţă a dăruit-o lui Hristos. Când împăratul Maximian aude că a vindecat un orb, îi cere să se lepede de credinţa creştină, de numele Celui în numele Căruia vindeca.

În biografia Sfântului Mare Mucenic Pantelimon ni se spune că, stând în faţa împăratului, ochii îi avea aţintiţi spre împărat, iar inima lui era îndreptată înspre Hristos, Împăratul Ceresc. Aşa ar trebui să ne raportăm şi noi faţă de Hristos, inima noastră să fie integral direcţionată spre El.”

Pornind de la afirmaţia Mântuitorului, că „acolo unde este comoara ta, acolo este şi inima ta”, Părintele Episcop Ignatie a arătat ce anume trebuie să valorizăm mai mult:

„Inima noastră se află în ce iubim cel mai mult. Dacă suntem legaţi de cele ale lumii, iar comoara noastră este alcătuită din lucrurile acestei lumi, trecătoare, efemere, atunci şi inima noastră este în cele trecătoare, în cele care nu ţin. Dacă în inima noastră este Hristos, atunci El devine comoara noastră cea mai de preţ, comoară pe care o iubim şi la care ţinem enorm de mult.

Sufletul omului, în momentul când Îl descoperă cu adevărat pe Dumnzeu, iar Hristos devine Împăratul inimii aceluia, lasă totul, nimic nu este mai esenţial din lumea acesta. A lăsa nu este egal cu a lepăda, trebuie să ne folosim de ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte, însă să nu ne legăm inima de ele.

Dacă suntem sinceri cu noi şi ne supunem unei radiografii duhovniceşti, vom constata că inima noastră nu este atât de mult la Hristos, ci spre orice altceva din lumea aceasta.”

Totodată, Ierarhul Huşilor a insistat pe locul pe care trebuie să i-L acordăm lui Hristos în propria noastră viaţă:

„Dacă Hristos devine comoara vieţii noastre, viaţa noastră însăşi se schimbă, ia un alt chip, o altă fizionomie. Dacă ne vom lăsa acaparaţi, prinşi ca într-un carusel de grijile acestei lumi, de răutate, atunci vom ajunge oameni cu chipul a ceea ce purtăm în inima noastră.

Pe om îl poţi cunoaşte din modul cum vorbeşte. Din cuvintele sale poţi vedea cum este inima sa. Cuvintele, comportamentul, modul de a relaţiona, sunt cele care scot la iveală inima.

Învăţăm, din viaţa Sfântului Pantelimon, cel care şi-a dăruit viaţa integral lui Hristos, să lăsăm la o parte ipocrizia, falsitatea.  Noi adoptăm la exterior o anumită atitudine, dar în inima noastră sunt atâtea bălării. Inducem în eroare pe ei din jur. A fi credincios înseamnă ca toată inima noastră să o dăruim lui Hristos. El va deveni realitatea cea mai deplină a vieţii noastre. Să ne ajute Domnul să nu renunţăm la Hristos pentru nimic din lumea aceasta, care este foarte trecătoare!”

Cu prilejul acestei vizite arhiereşti în Parohia Obârşeni, Părintele Episcop Ignatie a oferit părintelui paroh, Ionuţ Ştefan Vârlan, în dar, Sfântul Antimis.