Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinția Sa a vorbit despre relația foarte apropiată pe care Dumnezeu o vrea cu fiecare dintre noi:

„În pasajul evanghelic ni se vorbește despre faptul că Dumnezeu ne este, fiecăruia dintre noi, mai mult decât un prieten.

În mentalitatea noastră, cea mai intensă formă de apropiere față de un om este exprimată prin prietenie.

În momentul în care vorbești despre cineva că îți este prieten, în mod automat, înțelegi că îți este foarte apropiat. Este o persoană căreia ai curajul, încrederea și deschiderea să îi împărtășești trăirile tale lăuntrice. Este persoana pe care te poți bizui în orice moment delicat, de răscruce al vieții.

Acest lucru îl subliniază însuși Domnul Hristos, spunând că dacă va veni un prieten, în miez de noapte, și îți va cere să îi dai trei pâini, tu, chiar dacă vei găsi scuze suficiente să nu-i deschizi ușa casei tale, o vei face în virtutea îndrăznelii avute de prietenul tău și în virtutea prieteniei ce i-o porți.

Indiferent câte obstacole obiective ai avea tu, în virtutea dragostei și a afinității de suflet pe care o simți față de prietenul tău, vei deschide ușa.

Hristos ne încredințează că El ne este mai mult decât un prieten.

Dacă un om se comportă cu prietenul său în felul acesta, Dumnezeu este mai mult decât atât.

Fericitul Augustin ne spune că Dumnezeu ne este mai intim decât suntem noi înșine față de propria noastră persoană.

Ne este atât de interior, face parte atât de profund din adâncul ființei noastre, încât El face parte intrinsec din viața noastră.

Nu știu câți dintre noi am ajuns la această trăire, la această profunzime a credinței, în care să-L simțim pe Dumnezeu că ne este mai mult decât un prieten, mai mult decât orice om pe care îl simțim că ne este apropiat și că ne putem bizui pe el.

Dumnezeu ne este mult mai aproape decât ne putem da seama cu mintea noastră. De ce? Pentru că Dumnezeu a intrat în inima noastră odată cu Taina Sfântului Botez și face parte din existența noastră, din  tot ceea ce ne este mai profund și mai intim.

Să Îl simțim mai mult decât un prieten, ca pe Cel care face parte permanent din universul nostru lăuntric”!

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a mulțumit celor care au răspuns invitației, argumentând totodată inițiativa avută:

„Am gândit întâlnirea aceasta ca o formă de recunoștință, ca o formă de mulțumire pentru tot ceea ce dânșii, prin slujire, prin misiune, au făcut pentru Biserică.

Cea mai frumoasă și mai cuvenită formă de mulțumire adusă lui Dumnezeu este Sfânta Liturghie. Am mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra celor mai venerabili preoți ai Episcopiei noastre.

Nu vă ascund faptul că gândul meu a avut ca motivație și o realitate puțin mai tristă: când ajungem la pensie, nu ne mai caută nimeni.

Le mulțumesc și doamnelor preotese pentru că au răspuns invitației noastre și pentru că sunt un sprijin pentru preoți.

Sunt cu gândul și la cei care sunt acasă și care, din motive obiective, nu au reușit să vină”.

Ierarhul Hușilor a oferit doamnelor preotese câte un buchet de flori, iar preoților, Distincția de vrednicie „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și câte o carte.

La final, în numele preoților prezenți, a luat cuvântul părintele Mihai Căpriță din municipiul Bârlad, care a vorbit despre misiunea preoțească în perioada de dinainte de 1989, despre bucuriile și greutățile slujirii preoțești, mulțumind totodată pentru frumoasa inițiativă avută de Părintele Episcop Ignatie, de a reuni, în jurul aceluiași Potir, pe preoții pensionari din cadrul Eparhiei Hușilor.

Întâlnirea a continuat cu o agapă frățească oferită de Preasfinția Sa tuturor celor prezenți.