Conferinţa a fost precedată de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Ierarhul Huşilor la biserica „Sfântul Spiridon” din municipiul Bârlad, slujbă la care au participat toţi preoţii din cadrul Episcopiei.

În omilia rostită cu acest prilej, Părintele Episcop Ignatie a explicat atitudinea pe care a avut-o Domnul Hristos într-un context delicat,  atunci când ucenicii dorind să Îi găsească un loc de găzduire într-un sat de samarineni şi s-au lovit de refuzul acestora:

„Într-un asemenea context de refuz, ucenicii Îi propun Domnului Hristos: să ne rugăm ca să vină foc din cer să-i prăpădim, pentru că s-au dovedit a fi atât de inospitalieri, atât de lipsiți de bucuria de a primi oaspeți.

Hristos, în fața unei asemenea propuneri foarte neduhovnicești, foarte neconforme cu duhul Evangheliei pentru care a venit în lume, îi întreabă pe ucenicii Săi: „Oare nu știți fiii cărui Duh sunteţi? Eu n-am venit în lume ca să pierd sufletele oamenilor, ci am venit ca să le mântuiesc.

Cu alte cuvinte, voi ați avut ca prim imbold lăuntric răzbunarea, să-i pierdeţi pe cei care nu v-au primit, pe cei care au fost inospitalieri, pe cei care au fost în contrast cu ceea ce voi credeți. V-ați gândit că aceasta ar putea să fie o soluție de a-i pune la punct, de a-i determina să se trezească la realitate. Dar nu mai aveau cum să fie treziți la realitate dacă erau nimiciți prin foc.

Acest pasaj evanghelic ni se adresează, cu precădere, şi nouă, slujitorilor Bisericii.

Când cineva este în contrast de idei, de mentalitate cu ceea ce noi propovăduim, atitudinea cea mai duhovnicească pe care noi ar trebui să o avem este cea în care să ne gândim că trebuie să acționăm ca Hristos.

Să nu pierdem sufletul unui om printr-o atitudine de răzbunare, de nemulțumire, printr-o atitudine de răfuială, că celălalt nu gândește ca și noi, că nu este credincios, că nu împărtășește viziunea Bisericii asupra acestei vieți.

Trebuie să căutăm posibilitățile prin care să-l câștigăm înspre Biserică”.

Totodată, Ierarhul Huşilor a insistat asupra atitudinii pastorale pe care preotul este dator să o îmbrăţişeze:

„Noi, cei care suntem ucenicii lui Hristos, trebuie să ne gândim întotdeauna să nu pierdem sufletele oamenilor, ci să le câștigăm. 

Să îi determinăm să se angajeze în procesul acesta de îndumnezeire, de mântuire, adică în procesul de regăsire a lui Dumnezeu în inima lor, în procesul de regăsire a comuniunii pierdute în urma acestei distanțări de Dumnezeu.

Este cea mai grea lucrare, căci este foarte simplu să arunci cu o piatră în cineva, este foarte simplu să îl pui la punct, să îi reproșezi că nu este pe o cale dreaptă.

Este mai la îndemână această atitudine, în comparație cu a te angaja la acest „travaliu” de a-l determina pe celălat să descopere frumusețea viețuirii întru Hristos.

Am folosit termenul „travaliu” pentru că însuși Apostolul Pavel ne spune că toată lucrarea lui de propovăduire, de apropiere a oamenilor de Hristos, este aidoma cu travaliul, cu ceea ce trăiește femeia înainte de a aduce pe lume un copil.

Chiar folosește această sintagmă. Durerea de a-i apropia pe oameni de Hristos este echivalentă cu durerea nașterii unui copil în această lume. Așa grăia Sfântul Apostol Pavel, cel care se făcea tuturor toate, ca pe toți să-i câștige, ca pe toți să-i aducă la mântuire, la Hristos”.

Preasfinţia Sa a descris modul în care, potrivit spiritului evanghelic, este bine să reacţioneze preotul sau creştinul faţă de cel care se poziţionează împotriva valorilor transmise de Biserică:

„Poate nu ne convine atitudinea unui om, poate suntem jigniți, căci vedeți în ce lume trăim, în care Biserica este batjocorită, persiflată, calomniată în tot ceea ce are ea mai frumos şi mai minunat.

Atitudinea noastră ar trebui să fie cea de noblețe și de mărturisire fermă.

Niciodată să nu adoptăm această tendință pe care au avut-o apostolii, de a-i cere lui Hristos să vină foc din cer ca să-i nimicească pe samarinenii care s-au dovedit a fi inospitalieri.

Trebuie să ne interogăm pe noi înșine: cărui duh slujim noi, cărui Dumnezeu slujim noi?

Slujim unui Dumnezeu care este numai dragoste și nimic altceva! Hristos este numai dragoste, pace, lumină! Acestea suntem chemați să le răspândim, să le așezăm în tainița sufletului fiecărui om.

Să ne învrednicească Domnul, pe fiecare dintre noi, ca ori de câte ori vom simți situaţii complicate în misiunea noastră, și sunt destule, să ne gândim totdeauna cum le-a răspuns Hristos ucenicilor, întrebându-i cărui duh slujesc.

Este foarte important, mai ales în lumea aceasta, în care vedem să există o avalanșă de ideologii care subminează şi dinamitează adevărul revelat, să avem atitudinea lui Hristos.

Noi trebuie să ne gândim cum să câştigăm sufletele oamenilor, să ne gândim cum să-i determinăm să înţeleagă că modul de vieţuire în Hristos te împlineşte mult mai frumos, mult mai deplin decât tot ceea ce ţine de efemeritatea lumii acesteia.

Hristos a venit să ne împărtăşească un alt mod de viaţă! Altul decât cel al lumii de astăzi. Cel mai greu lucru este ca noi să ne asumăm acest mod de viaţă şi să fim purtători ai lui.

Nimic nu este nou sub soare! Sfântul Ioan Damaschin ne spune că numai Hristos este noutatea absolută. Oricât s-ar strădui unii şi alţii să vorbească despre „omul nou”, este o înşelare, o amăgire. Toate aceste ideologii au colapsat.

Hristos este Cel care ne aduce, cu adevărat, „Omul nou”. El este adevărata revelaţie”!

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a oferit domnului ambasador Teodor Baconschi, Crucea Episcopiei Huşilor, în semn de mulţumire pentru toată activitatea sa de apologet al credinţei.

A urmat apoi, în Sala Mare a Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad, conferinţa  susţinută de domnul ambasador Teodor Baconschi şi lansarea ultimei sale apariţii editoriale, „Averea bunei educaţii”.