Din soborul slujitorilor au făcut parte şi părintele consilier economic şi social Vladimir Beregoi, părintele consilier cultural Cosmin Gubernat, părintele consilier pentru patrimoniu şi construcţii Bogdan Mucileanu, părintele protopop Adrian Chirvasă şi părintele paroh Ioan Bârsan.

 După slujbă, Părintele Episcop Ignatie a vorbit celor prezenţi despre misiunea pe care o au îngerii, la modul concret, în viaţa fiecăruia:

„Se impune să ne reamintim, fiecare dintre noi, în adâncul sufletului nostru, că atunci când am fost botezaţi, Dumnezeu Treimea ne-a dăruit un înger păzitor.

Indiferent dacă noi conştientizăm sau nu prezenţa delicată şi gingaşă a îngerului păzitor, el ne este cel mai aproape.

Îl simţim, fiecare dintre noi, aşa cum este descrisă această lucrare a lui în troparul sărbătorii de astăzi. Îngerul nostru păzitor şi toţi îngerii sunt cei care ne acoperă cu rugăciunile lor.

„Hrana” îngerului este rugăciunea, lauda, vederea slavei lui Dumnezeu.

Îngerii sunt, prin excelenţă, fiinţe doxologice, adică cele care au ca lucrare permanentă rugăciunea. Aceasta se revarsă şi asupra noastră.

Noi ştim, din rânduielile noastre de rugăciune, că avem această responsabilitate frumoasă, să ne rugăm îngerului nostru păzitor.

Însă ei sunt cei care ne covârşesc cu mult mai multă rugăciune decât o putem face noi”.

Ierarhul Huşilor i-a îndemnat pe cei prezenţi să se străduiască să perceapă prezenţa şi lucrarea îngerului păzitor în viaţa proprie:

 „Din păcate, noi nu ne rugăm atât de consecvent îngerului nostru păzitor, uităm că am primit acest minunat dar în Taina Sfântului Botez.

Credem că prezenţa îngerului este doar pentru cei mici, pentru copilaşi. Încercăm să îi sensibilizăm, dar ar fi tare trist să credem că îi prostim vorbindu-le despre îngeri.

Lor le putem vorbi despre îngeri cu mai multă uşurinţă pentru că ei au mai multă nevinovăţie, mai multă candoare, mai multă lumină.

Din păcate noi, cei mari, pe măsură ce lăsăm ca păcatul să se înfiripeze în viaţa noastră, nu mai avem acelaşi auz duhovnicesc din care să ne putem da seama de prezenţa îngerului păzitor lângă noi.

Ei ne acoperă cu rugăciunile lor. Ei sunt rugăciune”!

De asemenea, Preasfinţia Sa a arătat că îngerii păzitori sunt cei ce ne călăuzesc spre lumină:

„În tropar ni se spune că noi suntem păziţi de aripile îngerilor.

Aceste aripi nu sunt materiale, sunt de slavă dumnezeiască, sunt pline de lumina dumnezeiască.

Noi suntem acoperiţi de această lumină pentru a ne aduce aminte că suntem chemaţi să dorim lumina.

Prin întuneric orbecăim, ne pierdem, rătăcim.

Când avem lumina, avem claritatea sensului vieţii noastre.

Dacă noi am reuşi, prin viaţa noastră spirituală, să simţim mai intens prezenţa îngerilor, atunci am învăţa de la ei că, prin rugăciune, noi devenim oameni de lumină.

Primim aripi – nu aripile omului mândru, care se crede înger pe nedrept – ci pe cele ale luminii slavei lui Dumnezeu”.

Părintele Episcop Ignatie a afirmat că îngerii sunt cei care duc rugăciunile noastre, indiferent de calitatea lor, la Dumnezeu:

„Îngerii duc rugăciunile noastre la ceruri şi le aşează la tronul Preasfintei Treimi.

Îngerii ştiu să preţuiască rugăciunea şi niciun suspin al omului nu este pierdut în faţa lor.

Chiar dacă, de multe ori, în suferinţă, în necaz, noi nu reuşim să spunem cuvintele propriu-zise ale rugăciunii, dacă starea de suferinţă este ca o rugăciune, să ştiţi că îngerul o ia şi o duce în faţa lui Hristos.

Nicio rugăciune nu este pierdută, oricât de anemică sau neduhovnicească ar fi. Orice mic licăr de rugăciune îl duc la ceruri.

Vă îndemn, cel puţin o dată pe săptămână, în ziua dedicată îngerilor, lunea, să citiţi canonul îngerului păzitor”.