Este Ziua Internaţională a femeii. În mod instantaneu devenim drăguţi, siropoși şi extrem de binevoitori cu toate femeile din lume, din trecut şi din prezent, din universul nostru familial. 

Ne punem pe treabă şi redactăm mesaje frumos ticluite, care să pună în evidenţă profilul socio-spiritual al femeii din toate timpurile şi toate locurile. 

Aproape toţi bărbaţii devin sensibili şi se trezesc copleşiţi de delicateţea şi gingăşia fără de margini şi invadantă a femeilor din viaţa lor. Preţ de o zi, femeia din inima şi mintea fiecărui bărbat este confiscată pentru a i se aduce osanale şi pentru a i se arăta gratitudinea faţă de imensa contribuţie adusă la istoria umanităţii. 

Ca printr-o minune toate femeile devin imaculate şi demne „de tot respectul din lume”, iar bărbaţii se metamorfozează, pe durata a 24 de ore, în „feminişti” cu acte în regulă. 

Pe toate reţelele de socializare curge foarte multă dragoste şi atenţie, încât ai impresia că, în sfârşit, s-a încheiat lupta de clase dintre sexe, instaurată şi propovăduită, cu aplomb sacerdotal, de cruciaţii ideologiei progresiste.

Având în minte această imagine edulcorată despre femeie, mă întreb în sinea mea: nu cumva este o formă de a ne minţi conştiinţa că percepţia noastră morală, a bărbaţilor, despre femei este liniară, când, de fapt, este profund nedreaptă, sinusoidală şi fracturată? 

Un episcop creştin libanez, George Khodr, afirma următoarea butadă: „spune-mi ce gândeşti despre femeie, ca să îţi spun cine eşti”. 

Dacă ne plimbăm puţin prin mentalul subconştient al bărbatului, vom descoperi că nu este chiar aşa de blând şi condescendent cu femeile, atâta vreme cât acţiunile sale pot fi într-o relaţie de afinitate subliminală cu spusele lui Nietzsche: femeia „este o a doua mare greşeală a lui Dumnezeu”; sau cu spusele lui Toma d’Aquino, care credea că femeia „este un bărbat ratat”; sau cu duhul zicalelor din folclor: „meşter e dracul, dar poate să-l înşele oricând femeia”; „femeia judecă şi pe dracul, şi-l scoate dator”; sau cu sintagmele arhi-clişeizate: „femeia este veriga sau sexul slab(ă)”; „în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică”, care developează minciuna că femeia trebuie să stea tot timpul în umbra bărbatului, chiar şi atunci când succesul i se datorează în mare măsură. 

Toată această mentalitate are drept efecte fatale şi distructive dispreţul faţă de femeie, maltratarea şi abuzarea lor, misoginismul convertit în agresivitate domestică, feminism ca ideologie care statuează, conceptual şi în mod insidios, misandria, traficul de femei şi mai ales o luptă crâncenă a seculariştilor pentru egalitatea orbească şi marxistă între sexe, care are drept finalitate susţinerea unor interese sau drepturi de grup în detrimentul dreptului persoanei, indiferent de sex, precum şi „fluidizarea” şi relativizarea datelor biologice naturale în date interşanjabile între cele două sexe, conceptualizate pompos şi mincinos în ideologia gender.

Antidotul la schimonosirea chipului socio-spiritual al femeii este concepţia creştină despre femeie ca dar, frumuseţe şi iubire din darul, frumuseţea şi iubirea lui Dumnezeu. 

În ceea ce priveşte modul de a înţelege taina inefabilă a femeii, un bărbat creştin autentic nu va putea face abstracţie niciodată, fără să aibă profund înrădăcinate în adâncul fiinţei şi conştiinţei sale cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea (…). Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l încălzeşte precum şi Hristos Biserica” (Efeseni 5, 25, 28-29). 

De aceea, în spiritul celor mai de sus, un bărbat creştin nu va putea niciodată lovi o femeie, pentru că se loveşte pe sine însuşi; nu va putea niciodată să o urască, pentru că se va urî pe sine însuşi; nu va putea niciodată să intre în competiţie ideologică pentru a o face să se simtă egalul lui, pentru că sunt una, neavând nevoie de a egaliza ceea ce este complementar şi echilibrat prin harul Tainei Nunţii; niciodată nu va înjosi o femeie pentru că se înjoseşte pe sine însuşi. 

Prin urmare, orice bărbat care abdică de la iubirea, respectul, gingăşia şi tandreţea pe care le datorează fiinţial femeii, se transformă în fiară şi călăul propriului dar, precum şi în ucigaşul propriului dor spre lumină şi spre împlinire interioară.

Doamne, înmulţeşte bărbaţii care să întrupeze, prin viaţa şi comportamentul lor, adevărul că femeia mamă, soră, bunică şi prietenă este dar, frumuseţe şi iubire din darul, frumuseţea şi iubirea lui Dumnezeu. 

La mulţi ani, plini de Domnul, tuturor femeilor din viaţa noastră, la care ar trebui să ne raportăm ca la darul, frumuseţea şi iubirea din darul, frumuseţea şi iubirea lui Dumnezeu. Doar în felul acesta feminismul, misoginismul, genderismul şi misandria devin complet defazate, inutile şi demne de a fi aruncate la coşul de gunoi al istoriei.