În data de 15 martie 2020, în Duminica a II-a din Postul Mare (a Sfântului Ierarh Grigorie Palama), Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie în Parohia „Pogorârea Sfântului Duh”din municipiul Bârlad.
Din soborul slujitorilor au făcut parte şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, părintele protopop Vasile Lăiu şi părintele paroh Daniel Luca. Slujba a fost oficiată în apropierea locaşului de cult.
În cuvântul de învăţătură rostit, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre puterea credinţei, manifestată mai ales în situaţiile de cumpănă din viaţa noastră:
„Pasajul evanghelic de astăzi ne vorbeşte despre credinţa extraordinară pe care au avut-o cei patru prieteni ai celui bolnav.
Erau şi ei într-un moment de criză. Se gândeau că nu pot rata şansa de a-L întâlni pe Hristos, despre care au auzit că este Doctorul sufletelor şi al trupurilor.
Domnul Hristos era într-o casă, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Casa era înţesată de oameni, iar cei patru prieteni s-au gândit la o manieră ingenioasă de a ajunge la El.
Nu s-au panicat, nu şi-au pierdut liniştea pentru că sămânţa credinţei din sufletele lor era foarte puternică.
Acest lucru îl învăţăm şi noi! În momentele de criză, de încercare, să avem credinţă! Ea este sursa noastră de linişte, de pace interioară şi chiar de frumuseţe.
Cei patru prieteni, prin atitudinea lor, prin dragostea lor faţă de cel neajutorat, erau oameni frumoşi la suflet.
Ei s-au gândit să dea drumul slăbănogului, care era purtat pe o targă, prin spărtura acoperişului casei. În acea vreme, în Ţara Sfântă, casele nu erau acoperite în felul în care le ştim astăzi. Era pusă o cuvertură, un înveliş, care putea fi luat pentru a fi mai multă răcoare.
Învăţăm, din atitudinea acestor patru prieteni credincioşi, ca în situaţiile delicate, complicate ale vieţii să nu ne pierdem liniştea, să nu ne pierdem credinţa în Dumnezeu”.
Ierarhul Huşilor a arătat că putem folosi inclusiv momentele dificile prin care trecem în viaţă pentru a ne repoziţiona faţă de propriul suflet şi faţă de ceea ce dă valoare vieţii:
„Trăim vremuri foarte dificile, în care ni se cere să fim foarte atenţi unii faţă de ceilalţi.
Este foarte important să ţinem cont de toate recomandările care ne sunt date tocmai pentru a preîntâmpina o posibilă situaţie foarte grea la nivel naţional.
În momentul în care a fost anunţată starea de urgenţă în ţara noastră, mi-a venit în minte o pildă din Pateric, legată de Avva Arsenie.
El, în viaţa de lume, a fost un politician, un om cu o vizibilitate socială extraordinară. A renunţat la tot şi a plecat în pustie.
Aici i s-a arătat Domnul şi i-a dat următorul sfat: «fugi, taci, linişteşte-te».
În aceste vremuri, în care ni se cere să stăm mai mult acasă, mai ales cei în vârstă, mă gândesc că avem, toţi, ocazia să devenim oameni liniştiţi şi frumoşi.
Este foarte multă gălăgie, panică. Mă gândesc că această încercare poate ne învaţă, pe fiecare, să devenim puţin mai disciplinaţi, puţin mai atenţi cu noi înşine, cu sănătatea noastră şi cu cei din jur.
Preasfinţia Sa a explicat cuvintele din Pateric adresate de Dumnezeu Avvei Arsenie:
„Acasă putem să dobândim această linişte şi să devenim ca cel căruia îi este dedicată această duminică, Sfântul Grigorie Palama.
Sfântul Grigorie Palama, un mare ishast, este cel care ne învaţă, pe fiecare dintre noi, ce înseamnă liniştea în preajma lui Dumnezeu, liniştea în preajma credinţei, liniştea în preajma a tot ceea ce este frumos.
Putem deveni oameni de linişte luând aminte la cuvântul lui Dumnezeu adresat Sfântului Arsenie:
«Fugi» - adică să te distanţezi de oameni, să fugi de zgomot, de tot ceea ce îţi poate fura liniştea.
«Taci» - nu împrăştia vorbe nelalocul lor, nu te risipi în ceea ce nu este de folos celui de lângă tine.
«Linişteşte-te» - caută pacea în sufletul tău.
Avem şansa, în aceste vremuri, să luăm aminte la ceea ce ne învaţă Avva Arsenie.
În finalul cuvântului său, Părintele Episcop Ignatie a îndemnat pe cei prezenţi să îşi sporească credinţa, ca sursă reală şi sigură de linişte şi echilibru:
„Sfântul Ioan Scărarul ne spune: «începutul liniştirii stă în alungarea zgomotelor, ca a unora care tulbură adâncul, iar sfârşitul ei – cum ajungi cu adevărat la linişte – stă în a nu te teme de zgomote, ci a fi imun în faţa acestora».
Zgomotele le-aş numi panică. Credinţa este cea care ne va da siguranţa şi linştea de care avem foarte mare nevoie.
Nu aş vrea ca această pandemie să se transforme într-o pandemie a necredinţei”.