Din soborul slujitorilor au făcut parte şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, părintele exarh Zaharia Curteanu şi părintele protopop Marius Antohi.

În omilia rostită cu acest prilej, Părintele Episcop Ignatie a explicat momentul transfigurării Domnului Hristos, ca dezvăluire a identităţii Sale dumnezeieşti:

„Ne aflăm în inima uneia dintre cele mai deosebite şi dragi sărbători ale Ortodoxiei: Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, pe Muntele Taborului, înaintea ucenicilor Săi.

Sărbătoarea de astăzi este sărbătoarea luminii. Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Logosul întrupat, îşi dezvăluie dumnezeirea Sa, slava Sa, lumina Sa necreată, în faţa ucenicilor Săi.

Transfigurându-se la Faţă, Hristos nu a devenit ceea ce nu era, nici nu S-a schimbat în ceva ce nu era. El Şi-a dezvăluit adevărata identitate, ca Dumnezeu care este Lumină. Nu ca Cel care are lumina. El însuşi este Lumina.

Exprimarea „S-a schimbat la Faţă” înseamnă că Hristos S-a arătat ucenicilor într-un fel în care ei nu Îl puteau vedea zi de zi. Ţinea ascunsă slava dumnezeirii, nu o lăsa să strălucească în toată splendoarea ei, pentru că omul nu ar fi putut să Îl privească.

Cei trei ucenici, când L-au văzut pe Hristos că avea faţa ca soarele şi veşmintele ca lumina, au căzut la pământ, în uimire. Au fost copleşiţi de această lumină. Dumnezeu le-a dăruit acest dar, de a putea vedea, cu ochii trupeşti, această lumină.

Adevărata schimbare s-a petrecut cu ucenicii lui Hristos, nu cu Hristos însuşi. El S-a dezvăluit aşa cum era dintotdeauna: Lumină necreată. În această lumină S-a arătat ucenicilor Săi. Cei trei ucenici au fost preschimbaţi duhovniceşte. Au primit acest dar al lui Dumnezeu, ca, prin ochii lor, să vadă strălucirea dumnezeirii”.

Preasfinţia Sa a arătat că, prin rugăciune, prin nevoinţă şi prin Taina Sfintei Euharistii, oamenii se pot face părtaşi luminii necreate:

„Apostolii au primit în dar lumina, aşa cum primesc toţi sfinţii care se îndeletnicesc cu rugăciunea.

Sfântul Ioan Damaschin ne spune că «rugăciunea este cea care ne arată lumina».

Cu cât un om se roagă mai mult, cu atât se face părtaş la lumina cea dumnezeiască.

Este cea ce au experiat părinţii isihaşti ai secolului al XIV-lea, în frunte cu Sfântul Grigorie Palama – teologul luminii necreate. El a apărat adevărul fundamental că noi, dacă ne nevoim, dacă împlinim poruncile, prin darul lui Dumnezeu, putem să-L vedem în lumină, aşa cum L-au văzut apostolii pe Hristos, pe Tabor.

Rugăciunea este cea care ne învredniceşte să vedem lumina necreată. Darul rugăciunii îl primim prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi prin nevoinţa noastră”.

În continuare, Ierarhul Huşilor a vorbit despre profilul duhovnicesc al celor trei apostoli prezenţi pe Muntele Taborului, întruchipări ale virtuţilor ce ne pot înlesni vederea lui Hristos în lumină:

«Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina». (Matei 17, 1-2)

„De ce Hristos i-a ales din cei doisprezece ucenici doar pe cei trei, care să urce Muntele Taborului şi să se bucure de această vedere a lui Dumnezeu în lumină, ca Cel ce este lumina?

De ce nu i-a luat pe toţi laolaltă, pentru a fi martori la ceea ce este Dumnezeu cu adevărat, anume Lumină?

I-a chemat pentru a ne transmite că Schimbarea Sa la Faţă nu este numai un eveniment din viaţa Lui, ci este şi un program duhovnicesc, pe care ar trebui să ni-L asumăm.

Fiecare din cei trei apostoli întruchipează câte una din virtuţile care pot înlesni vederea lui Dumnezeu în lumină.

Sfântul Apostol Petru este simbolul credinţei plină de fervoare, de incandescenţă.

El era cel care dovedea cea mai multă căldură a credinţei. Mărturisea primul despre credinţă. Îşi exterioriza credinţa sa în Hristos.

Înainte de a se urca pe Muntele Taborului, Domnul Hristos i-a întrebat pe ucenici cine spun ei că este El. Sfântul Apostol Petru mărturiseşte, prin descoperire dumnezeiască: «Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu», tu eşti Logosul întrupat, tu eşti Lumina care ai venit în lume să aduci lumină oamenilor.

Petru înseamnă «stâncă». Stânca este simbolul statorniciei. Aşa ar trebui să fie credinţa în Hristos, plină de statornicie, de fermitate.

Al doilea ucenic ales a fost Iacov, întâiul martir dintre apostoli. El a suferit moarte mucenicească în anul 44. Este primul dintre ucenici care nu a pus nimic mai presus de dragostea lui pentru Hristos. Este simbolul muceniciei, al jertfei pentru Dumnezeu, al mărturisirii lui Hristos când toţi ceilalţi îi cereau să se lepede.

Al treilea ucenic a fost Ioan. El este simbolul dragostei, al profunzimii relaţiei cu Dumnezeu. Sfântul Ioan Evanghelistul este numit «teologul iubirii celei dumnezeieşti». El a exprimat, cel mai admirabil, dragostea lui Dumnezeu faţă de noi oamenii, dragoste pe care ar trebui să o împărtăşim unul faţă de celălalt.

Noi, prin credinţă, prin jertfă şi prin dragoste putem ajunge oameni  de lumină”.

Totodată, Preasfinţia Sa i-a adus în discuţie şi Sfinţii Proroci Moise şi Ilie, cei care au fost văzuţi de apostoli alături de Domnul Hristos, şi care sunt repere ale unui program duhovnicesc pe care suntem îndemnaţi să ni-l asumăm:

„Hristos şi-a făcut cunoscută dumnezeirea prin Trupul Său. Sfântul Grigorie Palama ne spune că «pe Muntele Taborului, Trupul lui Hristos a devenit ca o făclie purtătoare a soarelui dumnezeiesc».

Prin Trupul acesta, luat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin umanitatea asumată, Hristos face posibil ca şi noi oamenii să devenim părtaşi la lumina cea dumnezeiască.

Cei trei Apostoli i-au văzut pe Moise şi pe Ilie. Moise este simbolul înţelepciunii, după cum ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, pentru că el este cel care a primit Tablele Legii.

Păzind poruncile lui Dumnezeu, pe care le-a primit Moise pe muntele Sinai, oamenii devin înţelepţi.

Sfântul Proroc Ilie este simbolul dreptăţii şi al bunăvoinţei lui Dumnezeu, ca cel care aduce pe cei rătăciţi pe calea credinţei adevărate.

Fiecare din ele cinci persoane, prezente pe Muntele Taborului, ne dau de înţeles că, dacă vedem evenimentul Schimbării la Faţă ca pe un program duhovnicesc, vom putea să ajungem oameni de lumină.

Câtă nevoie este să sporim în lumină, să devenim oameni de lumină pentru cei din jurul nostru! Devenim astfel prin fervoarea credinţei, prin frumuseţea şi autenticitatea mărturisirii şi prin curăţenia dragostei noastre faţă de Hristos”.