După slujba de binecuvântare a cişmelelor, Ierarhul Huşilor i-a îndemnat pe cei prezenţi să asemene setea biologică cu cea spirituală:

„Noi, în general, vorbim de setea biologică, însă, ca fiinţe spirituale, având şi o dimensiune spirituală a vieţii noastre,  trebuie să vorbim şi de anumită sete spirituală.

Putem, din cauza faptului că nu ne cultivăm sufletul cum se cuvine, să ajungem la o sete spirituală, să ne fie buzele sufletului uscate. Răutatea usucă sufletul cel mai tare.

Izvorul care adapă cel mai minunat sufletul şi îl face plin de nobleţe sunt faptele bune.

Când ne este sete şi simţim că ne doboară arşiţa soarelui, să ne punem întrebarea dacă noi, ca fiinţe spirtuale, realizăm, atunci când păcătuim, că nu facem altceva decât să ne supunem arşiţei răutăţii, care pârjoleşte tot şi ne usucă sufletul?”

A urmat apoi slujba Vecerniei Mari şi a Litiei, săvârşită pe un podium în curtea locaşului de cult din Bârzeşti.

Din soborul slujitorilor au făcut parte părinţi consilieri de la Centrul Eparhial din Huşi, precum şi preoţi din parohiile învecinate.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre profilul duhovnicesc al Sfintei Fecioare Maria:

«Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit» (Psalmul 84, 12)

„Mâine, întreaga creştinătate ortodoxă sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului, venirea ei în această lume din doi părinţi sfinţi şi cuvioşi: Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana.

Prin acest verset, rostit cu atâtea veacuri înainte de venirea Maicii Domnului în lumea aceasta, se împlineşte un adevăr. Versetul ne descrie profilul duhovnicesc al Maicii Domnului: «Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său; Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi» (Psalmul 84, 12-14).

Maica Domnului a întruchipat cel mai frumos demnitatea firii noastre umane prin smerenia ei, prin ascultarea ei şi prin curăţia sufletului ei.

Toate aceste virtuţi puse la un loc, ca într-un mănunchi, ne dau o altă virtute care, din păcate, nu este atât de prezentă în lumea aceasta: virtutea nobleţei.

Maica Domnului, pe tot parcursul vieţii ei pământeşti, a dat dovadă de foarte multă nobleţe”.

Ierarhul Huşilor a insistat asupra virtuţii nobleţei, aşa cum a fost întrupată de Maica Domnului:

„Omul care are în sufletul său această stare de nobleţe, de delicateţe, este un om care nu poate să mintă, care nu vicleneşte, care este atent să îşi păstreze cât mai luminoasă candela sufletului său.

Sfântul Grigorie Palama ne spune că «Maica Domnului este adevărul care din pământ a răsărit, adică ea este statuia nemincinoasă a nobleţei umane de la începutul lumii acesteia».

De ce o numeşte pe Maica Domnului «statuie nemincinoasă a nobleţei»? Statuia ne trimite la ideea de imobilitate, de statornicie.

La fel, Maica Domnului, când a primit această vocaţie de la Dumnezeu, să se pregătească să-L nască pe Hristos în lumea aceasta, a rămas statornică în virtutea nobleţii.

Nobletea este întotdeauna legată intrinsec, firesc, de adevăr.

Omul mincinos este şi bădăran. Cu cât cineva este mai bădăran, cu atât îţi dai seama foarte limpede că nu are nobleţe în suflet.

Părinţii Bisericii au numit-o pe Maica Domnului «adevărul care din pământ a răsărit», adică nobleţea plină de statornicie, fără fluctuaţii, care L-a primit pe Hristos în viaţa ei”.

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre faptul că născându-L pe Domnul Hristos, Sfânta Fecioară Maria este Maica Adevărului şi a dreptăţii:

„Maica Domnului întrupează şi dreptatea care din cer a privit.

Noi credem că dreptatea absolută este aici pe pământ. Sunt atâţia justiţiari în lumea aceasta.

Trăim în era în care fiecare crede că are dreptate, şi părerile lor sunt infailibile.

Nu îi mai interesează ce spune tradiţia, ce ne spun înaintaşii, nu îi mai interesează ierarhia, nu îi mai interesează rânduiala.

Rânduiala te aranjează ca om, te pune în valoare. Un om cu rânduială ştie să fie corect şi faţă de legile statului.

Maica Domnului a adus «dreptatea care din cer a privit», adică L-a adus pe Hristos, Care este dreptatea absolută.

Oricât am căuta printre oameni dreptatea, nu o găsim.

Cu cât o căutăm mai mult şi cu cât ne impunem dreptatea noastră, iar ea are îndărătul ei orgoliul, de fapt căutarea dreptăţii stârneşte tulburare.

Aşa este, de pildă într-o familie. Dacă doi soţi caută, cu orice preţ, să îşi demonstreze unul celuilalt că fiecare are dreptate, este clar că finalul este ruptura.

În spatele acelei dreptăţi pe care o caută nu este dreptatea smerită şi autentică, cât apărarea orgoliului rănit, apărarea unei mândrii care nu se lasă umilită.

Maica Domnului a fost toată viaţa foarte smerită. Nu avem foarte multe detalii biografice despre ea. Viaţa ei s-a identificat cu viaţa lui Hristos.

Atât de mult L-a iubit încât ea nu mai trăia pentru sine. Aşa se întâmplă şi în viaţa noastră. Când iubim un om foarte mult, el devine conţinutul vieţii noastre. Ne locuieşte inima şi mintea.

În Maica Domnului regăsim nobleţea plină de statornicie, fără fluctuaţii.

Părintele Dumitru Stăniloae ne spune că cea mai mare fericire a noastră, ca şi creştini, este că în cer avem o inimă de mamă”.

La finalul slujbei, în semn de preţuire pentru activitatea pastorală şi edilitară desfăşurată până în prezent, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Eduard-Nicuşor Irimiea, care este şi consilierul administrativ al Episcopiei Huşilor. De asemenea, Ierarhul Huşilor a oferit distincţii de vrednicie celor care s-au implicat în lucrările derulate în Parohia Bârzeşti.

foto credit: Daniel Brodoceanu