În omilia rostită cu acest prilej, Ierarhul Hușilor a explicat momentul în care Mântuitorul Hristos îl reașează pe Sfântul Petru în rândul Apostolilor, după ce acesta, în timpul pătimirilor, se lepădase de El:

„Pasajul evanghelic ne relatează întâlnirea pe care Hristos a avut-o, după Înviere, cu cel care, în timpul răstignirii, s-a lepădat de trei ori.

În această întâlnire, Hristos îl reabilitează pe Petru. Cele trei întrebări pe care i le pune: «Petre, mă iubești tu pe Mine?» sunt corespondentul celor trei lepădări.

Hristos ne iubește așa cum nimeni nu o poate face. Ne iubește dumnezeiește.

Din păcate, Sfântul Apostol Petru s-a întristat și Îi spune lui Iisus: «Doamne, Tu știi că te iubesc», cu alte cuvinte: «Tu știi inimile oamenilor, știi ce este în adâncul fiecărui om». Probabil că Sfântul Petru nu a înțeles faptul că Dumnezeu a vrut să îl facă părtaș unei iubiri pe care acesta nu o putea sesiza.

În limba greacă sunt mai multe verbe pentru a exprima sentimentul de iubire. În întrebările puse de Domnul Hristos sunt folosiți doi astfel de termeni.

Primul este «fileo» - prietenia dintre oameni, din care provine și termenul «filantropia» (dragostea față de oameni).

 În primele două întrebări, Hristos folosește termenul «agapao», care exprimă iubirea dumnezeiască.

Petru, la fiecare întrebare adresată de Domnul Hristos, nu  răspunde cu același verb.

Hristos întreabă dacă Îl iubește cu o iubire dumnezeiască.

Noi am primit iubirea dumnezeiască, de la Hristos, pe cruce. Acolo ne-a împărtășit ce înseamnă, cu adevărat, iubirea Sa față de oameni.

Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când nu merităm acest lucru.

Pe cruce, fiind răstignit, batjocorit, scuipat, calomniat, Hristos nu a renunțat la dragoste, chiar dacă cei care L-au răstignit nu meritau acest lucru.

Hristos a vrut să îl facă părtaș pe Petru unei asemenea iubiri. De aceea, la fiecare din cele două întrebări a folosit verbul «agapao» – «Poți să primești dragostea pe care Eu ți-o împărtășesc ție, celui ce te-ai lepădat de mine?»

Petru, de fiecare dată când răspunde, folosește termenul «fileo» - «Te iubesc omenește, prietenește, nu mă pot ridica la dragostea dumnezeiască».

Probabil Petru s-a întristat pentru că nu a putut primi această dragoste dumnezeiască.

 A treia oară, Dumnezeu-Omul folosește același verb pe care l-a folosit și Petru, «fileo»”.

Preasfinția Sa a vorbit de puterea iubirii lui Dumnezeu, care se coboară până la neputințele oamenilor:

„Dumnezeu, când vede că nu putem să împărtășim dragostea Sa cea dumnezeiască, se coboară la nivelul nostru. Se deșertează pe Sine și ne întreabă la nivelul la care noi putem să pricepem. Este această condescendență a coborârii smerite a lui Dumnezeu la neputința omului.

Dumnezeu primește dragostea noastră așa cum putem noi să o dăruim, săracă, anemică, fluctuantă, ezitantă, fără ca să ne reproșeze ceva. Lui Petru nu i-a reproșat că nu s-a putut ridica lăuntric, iar sufletul său să se hrănească din dragostea dumnezeiască pe care Hristos vroia să i-o dăruiască.

Un asemenea Dumnezeu minunat avem, care se coboară la neputința noastră și trăiește împreună cu noi această neputință! Ne-o primește fără să ne reproșeze ceva.

Să ne străduim să Îi dăruim ceea ce putem, ceea ce suntem în stare. Să fim sinceri cu El”.

În calendarul Bisericii Ortodoxe, în ziua de 16 ianuarie este menționată Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru.

Părintele Episcop Ignatie a amintit, în finalul cuvântului său, faptul că în Catedrala din Huși se regăsește un fragment din moaștele Sfântului Apostol Petru, în icoana relicvar a Sfinților ocrotitori ai Episcopiei, primit în dar de la Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei.