Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a făcut referire sensul Întrupării Fiului lui Dumnezeu:

Biserica ne pune spre prăznuire, în inima Postului Mare, unul dintre evenimentele fundamentale ale istoriei neamului omenesc.

Astăzi sărbătorim întruparea Fiului lui Dumnezeu din Preasfânta Fecioară Maria.

Arhanghelul Gavriil dă vestea cea bună întregii umanități, prin Născătoarea de Dumnezeu, că Fiul lui Dumnezeu vine printre oameni, că El își asumă în mod deplin firea noastră umană, îndumnezeindu-o și dându-i frumusețea pe care Domnul a gândit-o încă de când am fost creați.

Prin urmare, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, venirea Lui printre noi oamenii, înseamnă cea mai autentică apropiere a Sa de oameni.

Nu există o altă formă mai autentică și mai desăvârșită de venire a lui Dumnezeu în apropierea omului. Doar prin asumarea firii umane, în afară de păcat, Dumnezeu ne spune că această unire a omului cu El, a celor două firi - umană și dumnezeiască - în persoana Logosului întrupat, ne asigură îndumnezeirea și mântuirea.

Părintele Dumitru Stăniloae ne spune că Întruparea Fiului lui Dumnezeu printre oameni este temeiul cel mai autentic al dialogului omului cu Dumnezeu.

Doar prin Întrupare învățăm cum să vorbim cu Dumnezeu. Din dialogul Maicii Domnului învățăm să vorbim cu Dumnezeu.

Când a aflat vestea că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, din pântecele ei cel preacurat, din trupul ei, din sufletul ei frumos și smerit, Fecioara Maria se întreabă cum este posibil acest lucru – nu în sens de îndoială, ezitare sau neînțelegere, ci ea dorea să i se descopere în mod deplin modalitatea prin care Domnul a decis să vină printre oameni.

Spre deosebire de preotul Zaharia care, atunci când a primit vestea că soția lui, Elisabeta, va naște pe Ioan Botezătorul, s-a îndoit, iar îngerul i-a spus că nu va putea să vorbească până în momentul în care va veni în lume Sfântul Ioan, Maica Domnului nu se îndoiește.

Ea era atât de concentrată înspre a împlini voia lui Dumnezeu, încât era exclus să fie în sufletul ei vreo urmă de îndoială în ceea ce privește acest plan unic, măreț și minunat, pentru noi oamenii - ca El să își asume firea noastră omenească.

Arhanghelul Gavriil spune că puterea Celui Preaînalt se va pogorî peste Fecioara Maria și, în felul acesta, prin Pogorârea Sfântului Duh, se va zămisli Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei.

«Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema» (Luca 1, 34-35)

Noi, odată cu Întruparea, învățăm cum să vorbim cu Dumnezeu. Modelul dialogului nostru cu Dumnezeu este cel pe care l-a inaugurat Maica Domnului cu Arhanghelul Gavriil.

În urma cuvântului încredințat de Arhanghelul Gavriil, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și-a exprimat consimțirea: «Da Doamne, fie mie după cuvântul Tău. Să fie așa cum spui Tu. Să vii în lume să îți asumi firea omenească, ca în felul acesta să îi redai frumusețea știrbită din cauza păcatului.

Observăm că Maica Domnului nu a fost un simplu instrument, care să manifeste o obediență oarbă.

Maica Domnului și-a manifestat ascultarea ei în mod conștient, foarte rațional. A dialogat și l-a întrebat pe înger toate cele legate de evenimentul minunat al întrupării Fiului lui Dumnezeu.

A avut curajul să îl întrebe pe înger. Nu s-a lăsat fascinată de faptul că Dumnezeu-Fiul a ales să se întrupeze din ea. A intrat în acest dialog pentru a-și lămuri sieși, pentru a înțelege, pe cât este cu putință omenește, taina întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Noi nu putem înțelege cum Dumnezeu-Fiul, Cel veșnic, deoființă cu Tatăl, decide să vină în lume, să se întrupeze în timp, să își asume cele ale omului, inclusiv afectele (foamea setea, oboseala, tristețea), exceptând păcatul.

Este o taină cum în Persoana unică a Logosului întrupat sunt unite, în mod desăvârșit, fără să fie confundate, fără să se piardă una în cealaltă, cele două firi ale lui Hristos - omenească și dumnezeiască.

Nu putem înțelege aceste lucruri, le cinstim doar prin laudă, prin contemplație și prin tăcere. Nu le putem diseca din punct de vedere rațional.

Părintele Episcop Ignatie a afirmat că, prin evenimentul Bunei Vestiri, învățăm cum să dialogăm cu Dumnezeu și între noi, într-o lume în care există un deficit al dialogului:

Învățăm cum să vorbim cu Dumnezeu, atunci când El ni se descoperă, când voiește să își exprime o lucrare cu noi, să își exprime dorința de a colabora cu noi în ceea ce privește mântuirea noastră.

Modelul îl avem în Maica Domnului, cea care, atât de gingaș și atât de sincer, s-a întrebat întru sinea ei - și apoi și pe înger - «cum va veni Dumnezeu în lumea aceasta?».

Prima arătare a lucrării Preasfintei Treimi este în acest eveniment al Întrupării. Sfânta Treime nu se descoperă ca o doctrină, ci într-un eveniment - al întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Tatăl este Cel care binevoiește ca Fiul Său să vină în lume; Fiul este Cel care vine, își asumă firea omenească – ce măreție și ce cinste să fim asumați de Dumnezeu; Duhul Sfânt este Cel care se pogoară, o umbrește pe Maica Domnului, ca din această pogorâre să se zămislească Fiul lui Dumnezeu.

Să ne învrednicească Domnul să descoperim autenticul dialog pe care ar trebui să îl avem întotdeauna cu Dumnezeu.

Sărbătoarea Bunei Vestiri, a începutului mântuirii neamului omenesc, este extrem de actuală.

Noi asistăm, în lumea de astăzi, la un deficit de dialog. Lumea nu mai știe să dialogheze.

Oamenii, în momentul în care există un contrast de păreri, o divergență, zbiară unul la celălalt. Nu mai au răgazul de a-l asculta pe celălalt până la capăt, chiar dacă acela are o părere diferită.

Din păcate, am pierdut duhul frumos al dialogului. Chiar dacă sunt momente în care nu înțelegem ce vrea să spună cel de lângă noi, pierdem duhul dialogului pentru că suntem plini de sine.

Suntem concentrați pe noi înșine și am vrea ca părerile noastre, ideile noastre, să fie în centrul atenției celor din jurul nostru.

Maica Domnului a putut să dialogheze cu Arhanghelul Gavriil pentru că ea nu se concentra pe sine însăși. Ea era concentrată în Dumnezeu.

Venirea lui Dumnezeu printre oameni ne descoperă adevărul fundamental că Iisus Hristos este Omul care nu S-a concentrat și nu a devenit El însuși centrul Său. Centrul este Dumnezeu. El nu s-a centrat pe Sine însuși, ci în Dumnezeu.

Maica Domnului a putut să își exprime întreaga disponibilitate și ardoare  «fie mie după cuvântul tău» pentru că ea nu era centrată pe sine însăși, în mod egoist, ci era centrată în Dumnezeu. Toate energiile ființei sale erau pentru Dumnezeu, dăruite Lui.

Numai în felul acesta a fost posibilă venirea lui Dumnezeu printre oameni. Dacă Fecioara Maria nu și-ar fi exprimat această dorință, Întruparea ar fi fost imposibilă.

Dumnezeu așteaptă colaborarea noastră, are nevoie de exprimarea libertății noastre. El vine, propune, însă de noi depinde cât de mult ne asumăm concretizarea a ceea ce voiește Dumnezeu de la noi.

Dialogul este posibil numai atunci când nu suntem centrați pe egoul nostru, când nu ne credem centrul universului, iar ceilalți doar niște sateliți care să graviteze în jurul nostru.

Venirea Domnului în lume este modelul dialogului dintre noi și Dumnezeu, precum și dintre noi, oamenii.

În cadrul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a hirotesit întru duhovnic pe părintele Dositei Gorbacevschiy, de profesie medic endocrinolog, slujitor la Catedrala Episcopală din Huși.