Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele secretar eparhial Sofian Gaman.

În cuvântul de învățătură, Părintele Episcop Ignatie a explicat un verset din cartea Pildele lui Solomon, citit în cadrul slujbei:

«Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte» (Pildele lui Solomon 14, 31)

În acest verset ni se vorbește despre importanța dragostei față de cei sărmani, față de cei aflați în privațiuni materiale.

Este îndeobște cunoscut faptul că în una din duminicile premergătoare Postului Mare, în Duminica Înfricoșatei Judecăți, se citește o pericopă evanghelică în care Hristos ne spune criteriul după care vom fi judecați. Este vorba de criteriul dragostei, al milei față de cei aflați în situații limită, delicate, din punct de vedere material.

Hristos ne spune că atunci când noi dăm un pahar de apă celui însetat, când îmbrăcăm pe cel gol, când hrănim pe cel flămând, când cercetăm pe cel în temniță, toate acestea i le facem Lui. Domnul locuiește în cei sărmani.

Ca să Îl putem recunoaște în cei sărmani, este nevoie să Îl cunoaștem în Liturghie, în Sfânta Împărtășanie.

Euharistia ne dă capacitatea să recunoaștem chipul lui Hristos în cei sărmani. De aceea ne spune că ori de câte ori vom face acele lucruri, Lui i le facem.

În lumina acestui text din Noul Testament își găsește adevărata semnificație cuvintele Înțeleptului Solomon.

«Cei care i apasă pe cei sărmani» – a apăsa înseamnă a oprima, a batjocori, a desconsidera -, de fapt Îl defaimă pe Creatorul acestora.

Când noi îi cinstim pe cei sărmani, prin milă, prin dragoste, prin atenție, de fapt noi începem să Îl iubim pe Dumnezeu.

Preasfinția Sa a arătat și care ar trebui să fie atitudinea noastră când întâlnim oameni sărmani despre care credem că au ajuns astfel din cauza patimilor și a viciilor:

Este foarte greu să înțelegem acest lucru pentru că întâlnim sărmani cărora, după socotința mintii noastre, nu ar trebui să le dăm o mână de ajutor. Ne este frică ca nu cumva, prin milostenia noastră să întreținem, de fapt, niște vicii.

Dacă Domnul ne dă gând și o stare de sensibilitate față de cineva care are nevoie de ajutorul nostru, chiar dacă ar înmuguri gândul, în mintea noastră, că am putea întreține o patimă, El vede intenția cu care vrem să îl ajutăm.

Sigur, dacă avem o certitudine în acest sens, vom lua măsurile de precauție. Sfântul Ioan Gură de Aur are și un cuvânt în acest sens: «să asude milostenia în mâinile tale». Unii l-au interpretat ca referindu-se la zgârcenie, însă nu este așa. Îndemnul Sfântului Ioan este de a-l ajuta pe cel sărman cu foarte mult discernământ.

Cert este că și atunci când poate ne înșelăm, tot avem un câștig din punct de vedere spiritual. Noi îl ajutăm pe cel sărac gândind că poartă chipul lui Hristos.

În fizionomia oricărui nedreptățit din lumea aceasta este Hristos. El a fost, prin excelență, cel mai nedreptățit dintre toți, căci a fost nevinovat, desăvârșit, curat, Dumnezeu și Om, în același timp.

Nu merita un tratament de batjocură și ură din partea omului. Cu toate acestea, primește nedreptatea. Nu reproșează nimănui nimic, nici nu le spune celor de față că le face un favor, răstignindu-Se. Nimic din toate acestea. Își asumă nedreptatea, ura și batjocura lumii.