Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu și părintele secretar eparhial Sofian Gaman.

În cadrul acestei slujbe, potrivit tradiţiei, pericopa evanghelică rânduită a fost citită în 12 limbi (română, greacă, latină, ebraică, slavonă, rusă, engleză, bulgară, franceză, germană, italiană și olandeză).

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a explicat expresia întâlnită la slujba Învierii și în fiecare duminică „Învierea lui Hristos văzând...”:

Suntem încă sub bucuria și lumina sărbătorii Învierii lui Hristos, cea prin care am primit biruința definitivă și irevocabilă asupra morții.

Întreaga făptură se bucură de lucrarea desăvârșită a lui Hristos. Așa cum se spune în slujba Paștilor: «toate s-au umplut de lumină, făptura să se bucure, că Hristos a înviat din morți».

Cântările slujbei Paștilor ne ajută să înțelegem, atât cât ne este cu putință, taina plină de bucurie pentru întreaga umanitate, să înțelegem ceea ce Hristos a săvârșit pentru noi: biruința definitivă a morții.

Într-una din aceste cântări din slujba Paștilor, pe care o auzim în fiecare duminică de pe parcursul anului bisericesc, la strană, se cântă: «Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Domnului...».

Oare cum putem să «vedem» Învierea Domnului, de vreme ce nimeni nu a fost martorul precis al momentului în care Hristos a înviat? Niciunul dintre ucenici, nici femeile mironosițe, nu au fost martorii clipei în care Hristos, prin gustarea morții, a și biruit-o.

Hristos este singurul martor al propriei Sale Învieri.

Sfântul Simeon Noul Teolog, într-o cateheză legată de Învierea lui Hristos, se întreabă: «oare Biserica ne minte, cerându-ne să ne străduim să vedem Învierea lui Hristos, de vreme ce nu au văzut-o nimeni, nici cei ce au fost contemporani cu El?»

Biserica nu ne minte niciodată, nu ne vinde iluzii. Ni se cere ca noi înșine să ne asumăm, la nivel personal, lăuntric, să trăim această înviere.

Cum o putem trăi? Răspunsul ni-l dă tot Sfântul Simeon Noul Teolog. El ne spune că «trupul nostru este ca un mormânt în care intră Hristos, dacă noi, prin pocăință și smerenie, renunțăm la tot ceea ce ne ține departe și ne menține în starea de divorț față de Dumnezeu- adică să renunțăm la păcat».

«Hristos vine în mormântul trupului nostru, care este curat de orice fel de păcat, și El înviază în trupul nostru. În felul acesta, noi înșine putem să trăim și să vedem, în chip tainic, Învierea lui Hristos.

Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune că cei mai mulți oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puțini sunt cei care o au și o văd în chip curat.

«Cei care nu au văzut-o, nici nu se pot închina lui Iisus Hristos ca unui Sfânt și Domn, pentru că nimeni - zice Scriptura -, nu poate spune că Iisus este Domn, decât numai în Duhul Sfânt».

«Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia, Celui fără de păcat» (Stihiră din Slujba Învierii)

Nu este nicio contradicție între această cântare și relatarea despre Învierea lui Hristos din Sfintele Evanghelii.

Această cântare ne îndeamnă să ne asumăm să trăim, la nivel personal, Învierea lui Hristos. O putem vedea în existența noastră, doar dacă ne vom strădui să ducem o viață curată, plină de har, împărtășindu-ne cu Sfintele Taine - Trupul și Sângele lui Hristos -, cele care ne dau puterea să înviem.

Ori de câte ori vom auzi această cântare la strană, să ne întrebăm pe noi înșine:« am văzut eu Învierea Ta, săvârșindu-se înlăuntrul sufletului meu, sau rămâne o simplă relatare, un simplu eveniment exterior, în care cred, simt că primesc lumină, însă fără să schimbe profund viața mea?»

Să căutăm, prin efortul de a ne despătimi de tot ceea ce ne ține departe de Dumnezeu, să și vedem Învierea lui Hristos. Să înviem împreună cu El. Astfel, Învierea va fi realitatea universului nostru lăuntric.

Cât de frumos este un om cu sufletul înviat, cu sufletul biruitor asupra morții spirituale, care este păcatul! Cât de delicat este sufletul care lasă să intre în el lumina Învierii lui Hristos!

Această săptămână este numită «Săptămâna Luminată», pentru că fiecare zi este ca o duminică. Pe parcursul acestei săptămâni, toți cei care erau botezați în noaptea Învierii, veneau îmbrăcați în haine luminoase și se împărtășeau în fiecare zi.

Există un canon în care se spune că creștinul este dator ca în această săptămână să se hrănească cât mai mult cu Sfintele Taine și cu citirea din Sfintele Scripturi.