Cuvântul de învățătură a fost rostit de Ierarhul Hușilor, care a adus în atenția celor prezenți modul în care Sfântul Maxim Mărturisitorul descrie înrădăcinarea păcatului în viața omului:

Memoria liturgică ne pune astăzi spre aducere aminte și cinstire pe unul dintre cei mai minunați Părinți ai Bisericii noastre – Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Fiecare cuvânt din Sfânta Liturghie are un rost al său, iar noi trebuie să căutăm să ni-l asumăm, să-l „metabolizăm”, să devină „carnea și sângele” nostru. Dacă participarea noastră la Sfânta Liturghie va fi întotdeauna verificată prin cuvintele pe care le auzim, înseamnă că venirea noastră are un rost.

Ori de câte ori auzim îndemnul preotului sau al episcopului: „Sus să avem inimile!” să ne întrebăm – «sunt eu, cu adevărat, prin harul pe care Dumnezeu îl revarsă în Liturghie, cu inima în ceruri și cu picioarele pe pământ, sau inima mea este încă prinsă, captivă în caruselul grijilor?»

Liturghia nu începe în momentul în care am ajuns în biserică, ci din momentul în care ne-am ridicat din pat și ne-am propus să mergem la Liturghie.

Dacă vom avea această conștiință, în timpul Sfintei Liturghii vom avea starea necesară, disponibilitatea de a primi tot ceea ce Dumnezeu ne dăruiește.

În scrierea «Capete despre dragoste» (a doua sută, cuvântul 82), Sfântul Maxim spune: „Păcatul înseamnă proasta folosire a ideilor, căreia îi urmează o proastă întrebuințare a lucrurilor.”

Acest cuvânt este valabil nu numai la nivel colectiv, ci și la nivel personal.

Când mentalitatea noastră, formată dintr-un set de idei, este deformată, afectată de păcat, viața devine desfigurată, pentru că ideile sunt prost folosite.

Modul cum gândim viața noastră pleacă de la idee, de la mentalitate. Dacă reușim să avem o minte curată, idei curate, cu siguranță și viața noastră va fi conformă cu ceea ce gândim.

Când Domnul Hristos a zis: „Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți spune muntelui acestuia să se mute și se va muta”, se referea la munții mentalității păcătoase.

Este foarte greu să schimbăm un om care este prizonierul unei idei păcătoase, care folosește nenumărate argumente pentru a-și justifica mentalitatea afectată de păcat. Această realitate este o cruce, pe care o trăim fiecare dintre noi, fie în familie, fie la locul de muncă, fie în societate.

Dacă în mintea noastră este degringoladă, dezordine, schizofrenie spirituală, starea aceasta se va repercuta asupra a tot ceea ce este în jurul nostru.

Trebuie să facem multă ordine în mintea noastră (la „panoul de comandă”). Este vorba despre ceea ce Părinții Bisericii au numit „trezvie” - acea stare de veghe, în care stăm ca o santinelă la poarta minții noastre, nelăsând să intre orice gând care ne poate tulbura și deturna de la cele duhovnicești.

Dacă ne lăsăm prinși în mreaja unui gând, acela, prin întrebuințarea lui, va deveni mentalitate, iar mentalitățile sunt foarte greu de dezrădăcinat.

Într-adevăr, ceea ce este cu neputință la noi, oamenii, prin harul lui Dumnezeu poate fi cu putință, însă este o muncă sisifică să schimbăm mentalitatea unui om.

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne vorbește și nouă, celor din secolul al XXI-lea, când atâtea ideologii „bântuie” peste tot - care mai de care mai rațională.

Dacă nu suntem ancorați foarte bine în credință, vom avea tendința de a pleca urechea la cântecul de sirenă al acestor ideologii.

Preasfinția Sa a  explicat de ce Sfântul maxim Mărturisitorul afirmă că omul este „ca o biserică”:

Prin Botez, noi devenim «biserici vii ale lui Hristos».

Botezul nu este o simplă ceremonie în familie. Este mai mult decât această bucurie.

Prin Taina Sfântului Botez, prin Mirungere și prin Împărtășanie, noi devenim biserici ale lui Hristos: Dumnezeu-Treimea Se sălășluiește în inima noastră.

Prin toate Sfintele Taine, prin rugăciune și fapte bune, încercăm să-L menținem viu pe Hristos în inima noastră.

În lucrarea «Mistagogia», Sfântul Maxim Mărturisitorul îl numește pe om, „ca o biserică”.

O biserică este împărțită în: altar, naos și pridvor. Sfântul Maxim spune că naosul omului este trupul lui, prin care săvârșește cele care țin de făptuire (faptele bune).

Sufletul este «hierationul» (partea dintre naos și altar - catapeteasma), și mintea omului este altarul, ca o «Sfântă a Sfintelor» a trupului nostru, a întregii noastre existențe.

Astfel, suntem chemați să jertfim pe altarul minții noastre buna mireasmă a rugăciunii, a simțirii și a gândurilor noastre.

Sufletul este cel care are capacitatea de a se ocupa de contemplația rațiunii (sensului) tuturor lucrurilor din jurul nostru. Prin naosul trupului, noi trebuie să punem în aplicare, să făptuim tot ceea ce este în mintea și sufletul nostru.

Cum putem să împlinim în viața noastră aceste cuvinte? Gândindu-ne mereu la faptul că noi suntem „biserici” ale lui Hristos, că Hristos Se află în noi.

Când preotul iese să cădească (tămâieze), nu cădește numai icoanele, ci și pe credincioși, pentru că toți suntem icoanele (chipul) lui Dumnezeu. În limba greacă, pentru «chip» se folosește termenul «icoană» („să facem om după icoana și asemănarea Noastră”).

Dacă în momentele critice, de cumpănă, ale vieții noastre, vom avea în minte, de fiecare dată, gândul că suntem «biserici» ale lui Dumnezeu, nu vom mai avea aceeași pornire de a denigra, de a răni sau jigni pe cineva.  

Vom conștientiza că avem datoria de a permanentiza această stare, de a fi «biserica» lui Hristos (mintea este altarul, sufletul este catapeteasma, iar trupul naosul).

Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor este prezent la Arad la invitația organizatorilor „Conferințelor Dilema veche”, eveniment de prestigiu ce se derulează, în perioada 12-14 august, în Sala Regele Ferdinand a Primăriei Arad și la Filarmonica Arad.

Invitații ediției din acest an ai  Conferințelor Dilema veche” sunt: scriitorii Ioan T. Morar și Adriana Babeți, rectorul UBB, profesorul Daniel David, Preasfințitul Ignatie, episcopul Hușilor, fostul director al Operei vieneze, Ioan Holender, și pianiștii Andrei Vieru și Ana Silvestru. Moderatorul Conferințelor este redactorul-șef al revistei Dilema veche, Sever Voinescu.

Cu toții sunt invitați să conferențieze și să dialogheze în jurul temei: Aproapele de departe. Diasporă, migrație, exil.

Potrivit dilemaveche.ro, programul este următorul:

Joi 12 august, Sala Regele Ferdinand a Primăriei

18.30: Ioan T. Morar, Români în Legiunea străină

19.45: Adriana Babeți, Nostalgia sau Arta întoarcerii acasă

Vineri 13 august, Sala Regele Ferdinand a Primăriei

18.30: Daniel David, Românii între etnie și naționalitate. O analiză psihoculturală

19.45: P.S. Ignatie, Hristos, departele - aproapele nostru

Sîmbătă 14 august, Filarmonica Arad

18.30: Acorduri îndepărtate, armonii apropiate, o serată muzicală cu Ioan Holender, Andrei Vieru, Ana Silvestru. Moderator: Sever Voinescu