Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele protopop Vasile Lăiu și părintele paroh Adrian Popovici.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a arătat cum întâlnirea Sfântului Andrei cu Domnul Hristos a fost determinantă pentru întreaga traiectorie a vieții sale:

«Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)» (Ioan 1, 41)

Există un dicton care ne spune că noi «devenim ceea ce admirăm».

Sărbătoarea închinată Sfântului Apostol Andrei ne vorbește despre schimbarea radicală din viețile apostolilor atunci când L-au întâlnit pe Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos.

Sfântul Andrei era ucenicul Sfântului Ioan  Botezătorul. La un moment dat, când era în preajma maestrului său spiritual, Sfântul Andrei îl aude spunând: «Acesta este Mielul lui Dumnezeu» – referindu-se la Iisus Hristos care trecea pe acolo unde Ioan propovăduia pocăința.

Acest cuvânt a fost suficient pentru Sfântul Andrei ca să îl determine să ia o decizie definitivă în a-L urma pe Hristos și a deveni ucenicul Lui.

În viața noastră sunt foarte multe momente când întâlnim oameni care ne schimbă, în mod radical, viața. Felul lor de a fi, profunzimea trăirii, lucrurile pe care noi le descoperim și simțim că au o anumită rezonanță în sufletul nostru, convingerea cu care aceia își asumă principiile morale  sunt cele care ne mișcă dintr-o anumită formă de inerție.

Toate acestea ne dau un imbold în a merge înspre acea persoană care concentrează în sine tot ceea ce noi am vrea să avem din punct de vedere spiritual.

Un cuvânt, o anumită simțire, un anumit comportament, fizionomia cuiva, sunt cele care au capacitatea de a ne îndrăgosti iremediabil de o persoană. Din acel punct, avem disponibilitatea de a-l urma oriunde pe acel om, despre care simțim, în inima noastră, că trăiește în mod autentic și atât de frumos. Nu avem decât o singură soluție: să ni-l asumăm în inima noastră.

O asemenea experiență a trăit-o și Sfântul Andrei, când L-a văzut pe Hristos și când a auzit mărturia din gura Sfântului Ioan Botezătorul că Iisus este «Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii».

Vederea lui Hristos și împărtășirea din tot ceea ce El transmitea fiecărui om cu care se întâlnea au constituit motive suficiente ca Sfântul Apostol Andrei să Îl urmeze și să Îi devină ucenic apropiat.

Preasfinția Sa a explicat de ce simpla întâlnire a Sfântului Apostol Andrei cu Mântuitorul a produs o schimbare radicală în viața sa:

De ce Sfântul Apostol Andrei nu cere informații suplimentare despre Cel pe care L-a văzut pentru prima dată? De ce nu a încercat să întrebe mai multe lucruri despre Mesia, despre Hristos – pe care evreii Îl așteptau ca Răscumpărător?

Atunci când o anumită persoană este numai stare, trăire, lumină, numai convingere și certitudine, nu mai avem nevoie de cuvinte. Nu mai avem nevoie ca cineva să detalieze biografia sa.

Ne hrănim din modul de viețuire al acelei persoane și simțim că deja s-a instalat o formă de comuniune, chiar dacă nu ne-a vorbit nimic din cele ale sufletului său. Întâlnirea cu acea persoană, starea pe care o transmite asupra noastră este mai mult decât orice cuvânt sau detaliere.

Sfântul Apostol Andrei a trăit din plin un cuvânt pe care l-a scris Sfântul Grigorie Palama: „orice cuvânt poate fi contestat de un alt cuvânt. Care este cuvântul care poate contesta viața?” – ceea ce experimentăm și trăim. Nimeni nu poate să ne clintească din convingerile, trăirile și bucuria pe care le trăim în urma experiențelor proprii.

Sfântul Apostol Andrei a fost atât de plin de trăire spirituală încât a simțit nevoia să împărtășească și fratelui său, Petru, întâlnirea cu Hristos. I-a mărturisit, cu maximă spontaneitate și deschidere de inimă: «L-am găsit pe Mesia, L-am întâlnit pe Cel care va muri pentru păcatele noastre și ne va dărui biruința asupra morții și păcatului».

Sfântul Apostol Andrei s-a îndrăgostit de Mirele Ceresc, de Hristos, pe Care L-a iubit atât de mult încât s-a jertfit pentru El, primind martirajul.

Când Sfântul Andrei Îl întâlnește pe Domnul, Acesta îl întreabă: «ce căutați?». Sfântul Apostol Andrei Îl întreabă: «unde locuiești?». Prin această întrebare pusă, înțelegem că Sfântul Apostol Andrei se considera deja un ucenic al lui Hristos.

În Antichitate, era tradiția ca ucenicii să își viziteze maestrul, dascălul, acasă. Erau chemați în locuința acestuia și acolo erau deprinși în cele pe care voia să le transmită cel pe care îl asumau și îl considerau ca pe o autoritate morală, duhovnicească.

Pentru Sfântul Andrei nu a fost nevoie de nimic suplimentar. Întâlnirea sa cu Hristos a constituit momentul în care a devenit ucenicul Lui.

Învățăm de la Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul tuturor românilor, că întâlnirea cu Hristos trebuie să fie cea care ne determină să ne îndrăgostim iremediabil de El.

Experiența vederii lui Hristos să fie cea care să ne dea un impuls lăuntric ca să Îl urmăm, să Îi asumăm învățătura și să o trăim în mod deplin în viața noastră.

Doar din vederea lui Hristos, din întâlnirea cu El se naște în inima noastră dorul de a-L urma oriunde și chiar de a ne pune în situații delicate, în care poate unii Îl batjocoresc, disprețuiesc sau Îl calomniază, iar noi avem puterea de a-L mărturisi, cu inteligență și delicatețe.

În cadrul Vecerniei s-au citit trei texte din prima Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru. Un verset ar trebui să devină mesajul Sfântului Andrei pentru toți românii, ca cel ce este ocrotitorul nostru spiritual: «Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa» (I Petru 1, 22). Este un cuvânt extrem de actual pentru vremurile pe care le trăim.

Adevărul să devină principiul călăuzitor în viața noastră. Să ne străduim pe cât ne stă în putință, să ne iubim unul pe altul. Să ținem, cu multă stăruință, la dragostea dintre noi.