În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a explicat atitudinea Domnului Hristos față de trăirea formală a credinței:

«Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi» (Luca 11, 42)

Pasajul evanghelic vorbește despre atitudinea pe care Domnul Hristos a avut-o față de cărturari și farisei, cei care excelau în a-și trăi credința în mod formal (exterior). Acest lucru reiese, cu multă pregnanță, din cuvintele aspre pe care Domnul le adresează acestora.

Hristos dezavuează, în mod explicit și foarte clar, formalismul - această formă de a trăi credința doar în aspectul ei exterior. Atât textul Evangheliei după Sfântul Matei, cât și cel după Sfântul Luca, scot la iveală faptul că Hristos nu era de acord cu acest mod de raportare la credință.

În finalul pericopei evanghelice, ni se spune că acești cărturari și farisei îi împovărau pe oameni cu tot felul de interdicții. Doar pentru ziua sabatului erau cel puțin 39 de interdicții. După cum reiese din cărțile Vechiului Testament (în special Pentateuhul), erau cel puțin 613 interdicții. Nici măcar cărturarii și fariseii nu țineau cont întotdeauna de aceste interdicții.

Domnul Hristos le reproșează acest lucru, folosind imagini extrem de plastice, care să scoată la suprafață ceea ce era în sufletul lor. I-a numit pe cărturari și farisei „morminte văruite” – în exterior arată impecabil, însă în interiorul sufletului sunt ca mormintele, care poartă în sine duhul putreziciunii.

În înțelepciunea Sa cea dumnezeiască, Hristos nu le spune cărturarilor și fariseilor că ar trebui să renunțe la aceste rânduieli (interdicții). Acest lucru reiese din cuvântul pe care l-a spus: «pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi» - în sensul că nu ar trebui să acordăm un primat interdicțiilor în ceea ce presupune trăirea credinței, ci ar trebui să acordăm prioritate dreptății și iubirii lui Dumnezeu.

Domnul Hristos le spune că ei dădeau zeciuială din plantele aromate (izmă, untariță), însă lăsau la o parte dreptatea și iubirea lui Dumnezeu.

În gândirea biblică, dreptatea nu înseamnă neapărat spiritul justițiar – a căuta, cu orice preț, să dovedești că tu ești cel care deții adevărul, iar celălalt este într-o eroare.

În gândirea biblică, a împlini dreptatea lui Dumnezeu înseamnă a face voia Lui.

În Evanghelie ni se spune despre Dreptul Simeon, cel care L-a întâmpinat pe Domnul Hristos (L-a luat în brațele sale), că era „drept și temător, și Duhul Sfânt era asupra lui”.

Prin urmare, omul drept și temător este cel care așteaptă întotdeauna mângâierea lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt se sălășluiește în templul trupului său. Acest lucru îl cerea Hristos cărturarilor și fariseilor.

Preasfinția Sa a afirmat că în persoana preotului ar trebui să fie recunoscut, cu foarte multă ușurință, Hristos:

Iubirea lui Dumnezeu ne-a fost descoperită pe Cruce. Ar trebui să ne asumăm acest mod de iubire. Nu este simplu, mai ales pentru noi, slujitorii – episcopi, preoți, diaconi – să-L urmăm pe Hristos, la modul cel mai autentic și fără niciun fel de sincope.

Noi suntem chemați să fim cei în care Hristos poate fi recunoscut cu foarte mare ușurință. Din păcate, nu reușim, niciunul dintre noi, acest lucru.

Dacă vom reflecta și vom cere ajutorul lui Hristos, El ne va da puterea de a ne asuma modul în care ne-a iubit pe Cruce.

În primul rând, Hristos, pe Cruce, nu a capitulat. Oricâtă ură, batjocură și calomnie I-a fost adresată, nu S-a dat jos de pe Cruce. Noi, atunci când suntem calomniați, jigniți, disprețuiți sau batjocoriți, avem tendința de a cădea în deznădejde și de a „pune armele jos”, de a nu mai avea niciun fel de curaj.

Modelul nostru este Hristos, Cel care a rămas neclintit, mai ales atunci când a fost batjocorit. Dacă ne uităm în viețile sfinților, ale slujitorilor Bisericii, vom constata că cei în care S-a sălășluit Duhul Sfânt cu o intensitate extraordinară, au fost cei care au suportat cel mai mult calomnia, batjocura, nedreptatea, minciunile.

De exemplu, dacă ne gândim la Sfântul Nectarie, toată viața (slujirea) lui a fost una de permanentă calomnie (batjocură), împreună cu ucenicii săi. Ca un paradox și o taină a lui Dumnezeu, el a murit de cancer, iar acum îi vindecă de cancer pe cei ce i se roagă.

Nu doar slujitorii Bisericii, ci toți credincioșii suntem chemați să întrupăm iubirea lui Dumnezeu – oricâtă batjocură se năpustește asupra noastră, mai ales în această lume, în care există un trend iluminist, de ostilitate față de credință și de persiflare a credincioșilor.

Nouă nu ne rămâne decât o singură atitudine – atitudinea lui Hristos, Care a rămas neclintit în dragostea Sa, pe Cruce, dându-Și viața ca să ne răscumpere din întuneric, din orbecăiala în lumea păcatului.

După cuvântul lui Hristos, a-ți da viața pentru cineva este forma supremă de dragoste, expresia deplină a dragostei față de cineva.

Să nu lăsăm niciodată la o parte, în trăirea credinței noastre, în slujirea noastră – fie că suntem clerici sau credincioși – dreptatea (împlinirea voii lui Dumnezeu, căutarea mângâierii Domnului) și iubirea Sa. Cele două ar trebui să devină normative pentru viața noastră duhovnicească.

Dacă nu reușim, cel puțin să avem curajul să mărturisim că nu reușim să împlinim voia lui Dumnezeu – de multe ori, prin atitudinile și gândurile noastre, suntem într-o totală disonanță față de voia lui Dumnezeu, o ignorăm sau chiar o batjocorim.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele Florin Grosu, secretar al Protopopiatului Huși, în semn de prețuire pentru activitatea pastorală și administrativă desfășurată până în prezent.

După Sfânta Liturghie a urmat, în sala de ședințe a Protopopiatului Huși, Conferința semestrială de toamnă a preoților din protopopiat. Întâlnirea a fost prezidată de Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie.

Tema conferinței s-a intitulat „Rugăciunea în viața preotului: întâlnire continuă și cunoaștere a Celui slujit”, încadrându-se în tematica „Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului” și a „Anului comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”.

În deschiderea întâlnirii, Preasfinția Sa a vorbit despre relevanța pe care o are rugăciunea în viața cotidiană a creștinilor și a prezentat principalele repere ale profilului duhovnicesc al Sfinților Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.

Tot cu acest prilej, Părintele Episcop Ignatie a prezentat pe scurt și a oferit tuturor preoților prezenți câte un exemplar din volumul  „Sfântul Grigorie Palama și teologia energiilor necreate” apărut la cunoscuta Editură Spandugino, în parteneriat cu Editura Horeb a Episcopiei Hușilor, al cărui autor este.

A urmat apoi referatul tematic, susținut de părintele Marin Tudorică, de la Parohia „Sfântul Dumitru I” din Huși, și discuții pe marginea acestuia.

Partea a doua a întâlnirii a fost rezervată dialogului dintre ierarh și preoți pe teme de actualitate pastorală, în special asupra conștientizării rolului Sfintei Euharistii în viața credincioșilor.