În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a explicat afirmația Înțeleptului Solomon: «Un răspuns blând domolește mânia, iar un cuvânt aspru ațâță mânia» (Pildele lui Solomon 15, 1)

Tuturor ne sunt dragi oamenii blânzi, pașnici și cu atitudini îngăduitoare. Îl respingem sau considerăm că este o povară să stăm lângă un om mânios, care este o sursă de tulburare (de stres). Este greu să ne aflăm în preajma unui asemenea suflet, îl răbdăm atât cât putem și cât suntem de exersați sau structurați pentru un asemenea lucru.

De obicei, atunci când suntem mânioși sau supărați, cuvintele noastre sunt otrăvitoare, rănesc, sunt distructive, au o energie care ne dărâmă, ne fragmentează, parcă simțim că ne deșirăm, din punct de vedere sufletesc.

Foarte puțini dintre noi avem capacitatea, atunci când suntem într-un context de conflict, să ne menținem starea de seninătate, de blândețe și de multă pace. Nu reușim, de cele mai multe ori. Dimpotrivă – în loc să detensionăm o situație, noi contribuim la amplificarea ei, prin cuvinte sau atitudini care sunt ca un fel de gaz pe care îl punem pe focul mâniei.

De aceea, înțeleptul Solomon a considerat că un răspuns blând întotdeauna domolește focul mâniei (îl stinge), iar unul aspru – nu neapărat rău sau otrăvitor, ci un cuvânt care taie sufletul în două – ațâță mânia. Cei mai mulți dintre noi ne identificăm cu cea de-a doua parte a acestui verset – prin atitudinile și cuvintele noastre, noi ațâțăm mânia.

Oamenii care urăsc și sunt răutăcioși găsesc foarte ușor cuvintele aspre, ucigătoare și distrugătoare. Câteodată, primim un cuvânt atât de aspru, încât pur și simplu simțim că ne omoară sufletește, ne asfixiază din punct de vedere spiritual. Oricât am aștepta un cuvânt bun din partea aceluia, el nu reușește acest lucru, dimpotrivă, cuvintele foarte aspre ne distrug din punct de vedere sufletesc.

Un cuvânt aspru este mult mai greu de dus decât orice alt context împovărător sau orice altă suferință. Suferința provocată de un cuvânt rău și aspru este mult mai greu de dus și de asumat.

Dacă am fi ca Hristos – Cel care, pe Cruce, a primit ocara și răutatea întregii lumi, ura tuturor oamenilor –, atunci am putea răbda mai ușor și dragostea noastră ar rămâne neclintită în fața unei asemenea atitudini.

Din păcate, noi nu suntem ca Hristos. Nici măcar nu încercăm să reflectăm asupra iubirii lui Hristos. Credem că iubirea este doar despre Dumnezeu, nu și despre noi, oamenii, și că nu ar trebui să fie aplicată și pentru noi.

Ar trebui, cel puțin, să ne interogăm: „Oare în dragostea mea este ceva din dragostea lui Hristos de pe Cruce? Asumăm noi ceva din această dragoste?”. Răspunsul este unul pe care nu prea îl putem da niciunul dintre noi.

Să ne ajute Domnul să avem cuvintele de blândețe care, într-adevăr, domolesc un suflet atins de flacăra mâniei. Aceasta este cea mai grea luptă pe care trebuie să ne-o asumăm, deși nu reușim să ne abținem de la cuvintele aspre, care ațâță mai mult mânia. Cu toții suntem repetenți la acest capitol. Nu reușim să găsim cuvintele de domolire, atunci când se iscă o furtună puternică.

 Să ne ajute Domnul să avem blândețea și înțelepciunea de a gestiona cât mai bine situațiile de conflict și de multă tensiune.

În cadrul slujbei, Ierarhul Hușilor a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Emanuel Iustin Petrea, pe seama Parohiei Giurcani, Protopopiatul Huși.