Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții consilieri eparhiali Vladimir Beregoi și Ciprian Aurelian Tacu, părintele protopop Vasile Lăiu și părintele paroh Ionel Genete.

Noul locaș de cult va avea hramul „Nașterea Maicii Domnului”.

În cuvântul său, Ierarhul Hușilor a afirmat că fiecare biserică este o „poartă a cerului”:

«Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel, care se tâlcuiește casa lui Dumnezeu» (Facere 28, 18-19)

Ar fi minunat să aveţi bunul obicei ca, în fiecare zi, să deschideţi Sfânta Scriptură și să citiţi câte un capitol din Vechiul și Noul Testament.

Slujba de punere a pietrei de temelie este o reverberaţie, o transpunere în plan liturgic a unui eveniment biblic, din Cartea Facerii.

La un moment dat, Iacov, după ce a primit binecuvântarea de la tatăl său, Isaac, a fost rugat să se ducă în Mesopotamia, ca să-și întemeieze o familie. În drumul său spre Mesopotamia, imediat după ce a ieșit din ţinutul Haran, a zăbovit, pentru odihnă, în cetatea Luz. Fiind obosit, a adormit și a avut un vis foarte frumos, în care a văzut o scară care se ridica de la pământ la cer, unde era așezat Dumnezeu (la capătul ei). Pe această scară urcau și coborau îngerii lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a binecuvântat pe patriarhului Iacov, cel din care vor răsări cele 12 seminţii ale lui Israel, și i-a spus că se va bucura de toată bunăstarea materială, de liniște și de tot ceea ce vine de la Domnul.

După ce s-a trezit, Iacov a avut conștiinţa că în acel loc S-a arătat Dumnezeu. A așezat piatra pe care a avut-o drept căpătâi exact în locul în care a avut visul (L-a văzut pe Dumnezeu), a turnat pe ea untdelemn (ulei de măsline) și a numit acel loc „poarta cerului” și „casa lui Dumnezeu” – Betel, în limba ebraică –, adică locul unde a simţit prezenţa lui Dumnezeu și a fost martor realităţilor cerești.

O biserică, prin sfinţire și prin slujbele care se săvârșesc apoi în ea – mai ales Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie – devine „poartă a cerului”, fereastră către cer, prin care noi Îl putem vedea pe Dumnezeu, Îi putem simţi prezenţa, pentru că este locul sălășluirii Sale – așa cum i s-a descoperit înţeleptului Solomon, când a sfinţit templul din Ierusalim.