Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Ciprian Aurelian Tacu,  părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele protosinghel Euharist Micu, starețul Mănăstirii Bujoreni, de care aparține Schitul Tanacu, părintele protosinghel Caliopie Adomniței, egumenul schitului, precum și alți părinți stareți, duhovnici și preoți parohi din cuprinsul Eparhiei, dar și din alte Eparhii.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre modul cum, având-o ca model pe Maica Domnului, putem dobândi liniștea și echilibrul interior:

«Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată» (Psalmul 44, 15)

Cei care sunt obișnuiți să contemple icoanele în care este înfățișată Maica Domnului, au putut observa că privirea ei este îndreptată înspre pieptul ei, adică se uită înlăuntrul ei. Este starea de contemplație, pe care Maica Domnului ne învață, ori de câte ori o cinstim sau ne uităm înspre icoana ei.

Psalmistul David ne spune că „frumusețea fiicei Împăratului era înlăuntrul ei”. Sfinții Părinți ai Bisericii tâlcuiesc acest verset, ca fiind unul care face referire la Maica Domnului. „Fiica Împăratului” este Maica Domnului, a cărei frumusețe nu este atât în exterior, cât în interiorul ei.

Un om poate spori duhovnicește, mai ales atunci când este atent la universul său lăuntric, când are privirea îndreptată înspre cele dinlăuntrul său.

Prin discreția și smerenia ei, Maica Domnului ne arată că omul contemplativ știe și să tacă. Sfântul Evanghelist Luca ne spune, despre Maica Domnului, că ea tăcea și ascundea (zăvora) în inima ei cuvintele Domnului Hristos.

Pentru a așeza în adâncul inimii cuvintele lui Dumnezeu, este nevoie de o stare de tăcere (de foarte multă liniște), de contemplație.

Din păcate, noi am pierdut această stare și bucurie a contemplației și a păcii lăuntrice. Ca dovadă, suntem extrem de risipiți, răzvrătiți, nemulțumiți și într-o permanentă preocupare de a dovedi că deținem dreptatea și adevărul, intrând în conflict cu cei din jurul nostru.

Omul contemplativ, care se adâncește în liniște, gustă din binefacerile tăcerii - care atrage după sine multă liniște și pace.

Sfântul Paisie Aghioritul, pe care îl prăznuim astăzi, ne vorbește despre liniște și despre faptul că, oricât zgomot ar fi în jur, liniștea lăuntrică ne face surzi la ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru. Sfântul Paisie ne spune următorul lucru:

„Scopul este ca omul să valorifice totul pentru nevoință și liniște, să încerce să dobândească liniștea lăuntrică, să valorifice zgomotul, punându-și în minte gândul cel bun (cel de-a dreapta), pe toate să le înfrunte omul cu gânduri bune. Dacă reușește să câștige liniștea lăuntrică în mijlocul zgomotului, a dobândit un lucru de mare preț. Dacă nu reușește să dobândească liniștea în neliniște, nici în liniște nu se va liniști.

Când vine în om liniștea lăuntrică, toate cele dinlăuntrul lui se liniștesc și nu-l mai deranjează nimic. Dacă vrea liniștea exterioară, ca să se liniștească lăuntric, atunci ziua, când se va afla în liniște, va lua o trestie și va alunga greierii, iar noaptea va alunga șacalii, ca să nu-l deranjeze. Adică va alunga cele pe care le va aduna diavolul. Ce credeți? Care este treaba lui? Diavolul pe toate le întoarce anapoda, până ce ne întoarce și pe noi pe dos și ne strecoară în suflet neliniștea.”

Gândul Sfântului Paisie Aghioritul este să căutăm liniștea în noi înșine, nu atât în exterior.

Liniștea vine în sufletul omului, mai ales atunci când mintea este locuită de gânduri bune (sănătoase și frumoase). Gândurile rele și urâte ne neliniștesc, ne tulbură și trăim o stare de fărâmițare lăuntrică.

Maica Domnului, prin discreția și tăcerea ei, ne învață cum să dobândim liniștea: uitându-ne înspre cele dinlăuntrul nostru, interiorizându-ne, răsucindu-ne în noi înșine, așa cum ea, în icoană, are privirea întoarsă înspre cele dinlăuntrul ei. Arată doar cu mâna înspre Domnul Hristos, Cel care este Calea, Adevărul și Viața noastră.

Faptul de a-L ține în brațe pe Domnul Hristos este expresia unei gingășii și sensibilități aparte, izvorâte din starea de contemplație.

Atunci când mintea noastră este învolburată și înmagazinează foarte multe gânduri negative, inclusiv psihologii și psihoterapeuții ne îndeamnă, să căutăm să găsim momente de liniște pentru ea, prin rugăciune, prin meditație pe marginea cuvintelor Scripturii, prin rostirea Rugăciunii lui Iisus și prin debarasarea de tot ceea ce ne neliniștește.

Învățăm de la Maica Domnului liniștea, contemplația și, mai ales, interiorizarea – cele care fac posibilă starea de tăcere și înțelepciunea, atunci când vorbim sau când este nevoie să găsim o soluție pentru a ieși dintr-o situație delicată.

Sfântul Paisie Aghioritul ne spune că este nevoie să ne simplificăm viața, pentru a înlătura stresul din viața noastră. Adică, să căutăm momentele de liniște, bucuria de a contempla natura, de a ne ruga, de a sta liniștiți, de a medita, de a ne gândi la cele pe care le-am făcut și care nu sunt plăcute lui Dumnezeu (păcatele).

Ușor-ușor, nevoindu-ne zi de zi, mintea și inima noastră se vor deprinde în a dobândi liniștea. Oricât zgomot ar fi în jurul nostru, nimeni nu ne va putea smulge din oceanul liniștii, al păcii lăuntrice și al bucuriei de a fi în prezența lui Dumnezeu.

Ori de câte ori priviți icoana Maicii Domnului, să-i cereți, zicând așa: „Dă-mi putere să mă uit înspre cele dinlăuntrul meu, să am puterea de a contempla și de a tăcea, ca să dobândesc liniștea de care am atâta nevoie”.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru ierodiacon pe monahul Moise Ștefan, pe seama Mănăstirii „Movila lui Burcel”.

Cu prilejul acestui popas duhovnicesc la Schitul Tanacu, Părintele Episcop Ignatie a oficiat și slujba de sfințire a locului pentru biserica nouă a așezământului monahal. Totodată, a binecuvântat Icoana Maicii Domnului și a Sfântului Ierarh Spiridon.