Evenimentul, derulat sub genericul:  "Matematica: limbajul universal al păcii"  este organizat de Societatea de Științe Matematice, filiala Vaslui, condusã de cunoscutul profesor Adrian Talașman, de la Colegiul Național „Cuza Vodã” Huși. Deschiderea fost una cu totul deosebită, fiind prefațată de un „Marș al păcii”, prin centrul „orașului dintre vii”. 

Festivitatea de deschidere a avut loc la cinematograful „Dacia”, între invitați numărându-se și Părintele Episcop Ignatie al Hușilor, alături de oficialități județene și locale, de oameni de cultură și de principalii susținători ai acestei manifestări.

Totodată, în foaierul cinematografului „Dacia” a fost inaugurată Galeria de Artă „Ștefan Dimitrescu”.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a abordat tema aleasă ca generic al evenimentului, vorbind despre sursele reale ale păcii, în special la nivel personal:

În asemenea contexte, există un clișeu al celor care sunt invitați să rostească un cuvânt, exprimându-se în felul acesta: „Sunt onorat...sunt bucuros...este ceva deosebit pentru mine..”. Eu nu aș vrea să încep într-o asemenea tonalitate, ci aș vrea să exprim ceva, care este în deplină consonanță cu tematica Olimpiadei Naționale de Matematică – pacea.

Pacea vine din iubire și din contemplație. Eu, în asemenea momente, simt pace. Pentru a nu fi abstract, aș vrea să mă adresez tinerilor care sunt aici.

În momentul în care investim iubire într-o persoană care are o semnificație aparte pentru sufletul nostru, dintr-odată, fără niciun fel de efort, simțim că în noi se așază liniștea. Nu putem avea liniște lângă un om care este zgomotos sau nu e liniștit, sau lângă cineva pe care nu avem puterea să-l iubim.

Prin urmare, conținutul, prin excelență, al păcii, este iubirea și contemplația.

Cu toții am experimentat o asemenea trăire. Lângă omul pe care îl iubim, stăm, și am vrea ca timpul să se suspende. Aproape că nici nu mai avem conștiința că aparținem contextului în care ne aflăm, din punct de vedere fizic. Suntem absorbiți de omul pe care îl iubim. Tot ce vine de la el, înspre noi, capătă o semnificație, și ajungem la concluzia faptului că nu mai trăim pentru noi, ci pentru cel pe care îl iubim, și intrăm într-o stare de contemplație.

Nu este nimic romantic sau siropos în ceea ce vă spun. Realmente, cu toții trăim sau am trăit asemenea momente.

Prin urmare, aș defini pacea, în primul rând, ca o preocupare pentru cel de lângă noi, ca un „pelerinaj” pe care îl facem înspre cel de lângă noi, în sufletul căruia încercăm să așezăm iubire și multă contemplație (mult respect).

Cu toții luptăm – mai ales în această eră a mediilor digitale, când suntem asaltați de foarte mult zgomot – să dobândim pacea. Și unii ne oferă diverse soluții. 

Din punctul meu de vedere, unica soluție pentru a câștiga cu adevărat pacea – mai întâi la nivel personal, iar apoi și la nivel social sau la nivelul relațiilor dintre noi – este să renunțăm la orgoliu.

Mândria, aroganța, orgoliul sunt germenii a tot ceea ce înseamnă război cu noi înșine, dar și război în relație cu cei din jurul nostru.

Renunțarea la orgoliu nu înseamnă altceva decât asumarea smereniei. Este extrem de greu să ne smerim, să fim oameni modești. Am definit smerenia ca fiind arta de a fi la locul tău – nici mai sus (nu ne supraevaluăm), dar nici mai jos (nici nu ne subevaluăm). Să luptăm să ne găsim exact locul pe care îl merităm.

În mod paradoxal, în Biblie, sunt 369 de versete care fac referire la pace – cu 3 sau 4 zile mai mult decât zilele unui an (depinde dacă este an bisect sau nu). Așadar, în Biblie, noi suntem chemați ca, zi de zi, să împărtășim pacea. Iar pacea nu poate fi posibilă, dacă nu renunțăm la orgoliu.

Pacea înseamnă, în primul rând, integritate și integrare. Dacă suntem integri față de noi înșine, dacă nu lăsăm să ne locuiască tot felul de vicii (patimi) – mai ales orgoliul –, atunci suntem oameni integri. Dacă ne vom lăsa cotropiți de toate acestea, vom ajunge niște ființe fragmentate, iar această fărâmițare o vom împărtăși și în jurul nostru.

Vă doresc să întâlniți oameni de pace, care în sufletul lor pacea lăuntrică.

Pacea interioară este aidoma experienței la care ar trebui să facem, cel puțin mental, cât mai mult recurs. Când stăm și ascultăm sunetul ploii, avem nevoie de liniște. Când ne desfătăm de o melodie preferată, avem nevoie de liniște. Când întâlnim chipul drag al celui pe care îl iubim, avem nevoie de liniște. Când cineva ne dăruiește ceva, avem nevoie de liniște. Iar toate acestea, coroborate, amplifică și mai mult pacea și liniștea din noi.

Dumnezeu să ne dea fiecăruia pace, și să împlinim Fericirea a șaptea: „Fericiți făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Î n Biblie, șapte este numărul perfecțiunii.

A avea pace în suflet și a avea capacitatea de a o distribui și celor din jurul nostru înseamnă să ne investim pe noi înșine în iubire, în multă lumină și în multă bucurie.

Preasfinția Sa i-a felicitat pe toți copiii prezenți, urându-le mult succes în demersul lor.

Săptămâna petrecută de olimpici la Huși  va fi punctată și de alte momente speciale. Astfel, vor fi prezenți la trei podcasturi, pe teme de Istorie, Inteligența Artificială și Astronomie și Astronautică, în cadrul cărora sunt invitați nume de rezonanță, precum cunoscutul eminescolog și critic literar Theodor Codreanu, scriitoarea prof. Lina Codreanu, profesorul și cercetătorul Costin Clit, prof. univ. Cãtãlin Turliuc, șef de departament la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iași, al Academiei Române, conf. univ. Ciprian Iftimoaei, precum și astronautul Dumitru Prunariu.