Alături de Preasfinția Sa au slujit și părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele paroh Ionuț Iacob.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat de ce o numim pe Maica Domnului „mijlocitoare”:

Unul dintre cele mai dese apelative atribuite Maicii Domnului, în slujbele Bisericii noastre, este cea de „mijlocitoare”, adică cea care se roagă pentru noi în fața lui Hristos, Fiul ei.

Acest apelativ este unul pe deplin întemeiat, în sensul că ea nu mijlocește între noi și Preasfânta Treime. Mijlocitorul nostru absolut, desăvârșit, în fața tronului Preasfintei Treimi, în fața Tatălui cu precădere, este Iisus Hristos, așa cum spune și Sfântul Apostol Pavel. 

Maica Domnului este cea care mijlocește în fața Fiului ei, din calitatea aceasta de mamă. Părintele Dumitru Stăniloae  ne spune că „pentru noi, creștinii, cea mai mare bucurie este că avem  în ceruri o inimă de mamă”. Această „inimă de mamă” este a Maicii Domnului, care are o altă trecere, de cum o avem noi în fața lui Hristos. Această intimitate față de Hristos rezidă în faptul că ea L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, ca Om, L-a crescut și L-a iubit cum nimeni, niciodată, nu-L va iubi pe Hristos. Pentru ca să-L primească pe Hristos, să Se nască ca Om, El fiind Dumnezeu-Fiul din veșnicie, deoființă cu Tatăl, a trebuit să se pregătească, să aibă sufletul ei curat, neprihănit, ca trupul ei să devină o adevărată biserică, în care să locuiască Dumnezeu. 

De asemenea, Maica Domnului  a fost și foarte smerită. A trăit întreaga ei viață în anonimat, fără să caute să fie în prim planul vieții publice. Ar fi putut să se prevaleze sau să profite – deși acesta nu este un cuvânt foarte frumos când facem referire la Maica Domnului, dar ca să înțelegeți un pic mai bine – și să spună  că „eu sunt mama lui Dumnezeu” și să facă din acest lucru un titlu de laudă și de mândrie. Nimic din toate acestea. Maica Domnului a rămas discretă, smerită și foarte ascultătoare. Nu a ieșit în evidență cu nimic. De ce? Pentru că ea trăia viața lui Hristos. Era plină de iubire față de Hristos. 

Noi putem înțelege această iubire a Maicii Domnului față de Hristos: același lucru se întâmplă și cu noi, când iubim pe cineva foarte mult; este inevitabil, natural, parcă nu mai trăim pentru noi, ci pentru cel pe care-l iubim. La fel sunt părinții când în familie apar copiii. Părinții nu mai trăiesc pentru ei. Câți dintre cei care sunteți aici, de față, și aveți copii, puteți spune că mai trăiți pentru dumneavoastră în momentul în care Dumnezeu v-a binecuvântat cu un copil? Toată viața este canalizată, iubirea, munca, dragostea, jertfa, totul, înspre copii.

Acesta este darul iubirii și minunea iubirii: cel care iubește nu mai trăiește pentru el, ci trăiește pentru cel pe care-l iubește. 

La o intensitate mult mai profundă, așa L-a iubit Maica Domnului pe Hristos. De aceea ea are această îndrăzneală, ca înspre Cel pe care Îl știe cel mai bine, este propriul ei Fiu. Noi ne rugăm Maicii Domnului și îi cerem rugăciunea, pentru că ea Îi vorbește și-i grăiește lui Hristos altfel de cum am putea noi să o facem; așa cum s-a întâmplat la nunta din Cana Galileii, când organizatorii s-au găsit într-un impas, căci li s-a terminat vinul și nu mai aveau ce să pună pe masă. 

Atunci Maica Domnului intervine la Hristos și-I spune: „li s-a terminat vinul”. Și rămâne smerită, fără să insiste prea mult, pentru că ea avea încredințare interioară, lăuntrică, că Hristos îi va ajuta și-i va scoate din impas. Le-a spus doar celor care erau de față: „faceți ce vă va spune Hristos, împliniți ceea ce El vă cere și va fi foarte bine pentru voi”, ceea ce s-a și întâmplat. Domnul Hristos, la nunta din Cana Galileii, a preschimbat apa în vin, și a făcut un vin de foarte bună calitate. Tot ceea ce vine de la Dumnezeu este de foarte bună calitate. Nuntașii i-au reproșat celui care a organizat acest eveniment din viața tinerilor: „ai pus vinul acesta numai la sfârșit” - cu alte cuvinte, „ne-ai dat ceva mai rău la început și acum ne dai ceva mai bun”. Ei nu știau că vinul acesta a fost preschimbat prin minunea dumnezeiască a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, și prin intervenția Maicii Domnului, prin mijlocirea ei, de a-i scoate din impas. 

La fel, Maica Domnului ne scoate pe noi din impas. Atunci când suntem supărați, necăjiți că viața mai aduce și asemenea situații, să găsim resursele interioare necesare și să nu ne tulburăm; mai bine deschidem Cartea de rugăciuni sau Ceaslovul, la Paraclisul Maicii Domnului. Noi, în Episcopia Hușilor, îl săvârșim seară de seară, în toate bisericile din județul nostru. Seară de seară ne rugăm Maicii Domnului. Este o rugăciune care se rostește la vreme de întristare. De altfel, cuvântul „paraclis” vine din limba greacă și înseamnă „mângâiere”. Cred că acest lucru ni-l dă Maica Domnului – mângâiere -, ori de câte ori ne rugăm ei și cerem ajutorul în mod stăruitor, cu iubire și încredere că ne va ajuta. 

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie i-a mulțumit părintelui Ionel Oatu, fostul paroh al comunității, în prezent pensionar, pentru toată activitatea pastorală și edilitară desfășurată în Parohia Munteni de Sus, precum și în comunitățile păstorite anterior. De asemenea, în semn de prețuire, i-a oferit doamnei preotese Mariana Oatu, o distincție de vrednicie.