Primul text exprimă o diagnoză precisă, afirmată şi susţinută de filozoful francez Julien Benda într-o carte deja celebră Trădarea cărturarilor (1927): „Astăzi e de ajuns să-ţi arunci ochii în orice dimineaţă pe orice ziar ca să constaţi că urile politice nu şomează nici măcar o zi. Cel mult, câteva amuţesc o clipă în folosul uneia dintre ele, care revendică brusc toate forţele celui ce le resimte; este ora «sfintelor alianţe»: dar ele nu vestesc deloc domnia iubirii, ci pe cea a unei uri generale, care pentru moment le domină pe cele parţiale. Pasiunile politice au dobândit astăzi acea însuşire atât de rară în sfera sentimentului: continuitate”[1]. Sunt convins că acurateţea unui asemenea diagnostic nu suportă niciun fel de contestare sau interpretare.

Al doilea text este din cunoscutul critic  literar Tudor Vianu, care, într-un eseu din cartea Studii de filozofie a culturii, intitulat sugestiv „Politică şi morală”, ne spune că politicul sau politicienii sunt criticaţi întotdeauna din perspectiva valorilor morale. Cele două sunt în opoziţie, adică politica şi morala, pentru că „valoarea morală afirmă în om un preţ infinit şi original”, pe când „politicul consideră în om mai degrabă caracterul mărginit al valorii sale”, precum şi faptul că oamenii „ar fi nişte unităţi omogene, capabile a fi schimbate între ele”. Cu alte cuvinte, ca să citez acelaşi autor, „politicul îi întrebuinţează pe oameni; eticul sau morala se pune în serviciul lor”[2]. Adică, pentru morală omul este un unicat, pe când pentru politică unul dintre cei mulţi, care face parte dintr-un câmp de manevră.

Cuvintele de mai sus ale lui Tudor Vianu pot fi contrazise. Şi m-aş bucura ca toţi cei de faţă, care vă preluaţi mandatele în această zi, să confirmaţi acest lucru, cu asupra de măsură, prin onestitatea muncii şi prin capacitatea de a jertfi interesul propriu pe altarul slujirii interesului oamenilor. 

Este păcat să generalizăm faptul că a fi politician coincide cu a fi un personaj aprioric imoral. Dimpotrivă, dacă vom lua aminte la ultimele două texte, pe care vi le voi aduce în atenţie acum, există şanse ca orice politician să fie apreciat pentru calitatea prestanţei sale morale în slujba oamenilor şi a cetăţii.

Ultimele două texte se doresc a fi soluţia ieşirii din această paradigmă  conflictuală între politic şi moral şi umplerea de conţinut moral a vieţii politice. 

Renumitul om şi orator politic, P.P. Carp, în şedinţa Camerei din 12 decembrie 1889, avea să sublinieze trei aspecte, de care trebuie să ţină cont un politician onest şi de vocaţie: 1. faptul de nu manipula şi de a nu vinde iluzii: „E de datoria unui om politic convins, nu abil, – că românii când zic abil, înţeleg întotdeauna pişicher – de a nu zice niciodată în opoziţiune ceea ce nu crezi că vei putea realiza venind la putere”[3]; 2. faptul de a nu fi un parvenit şi indolent: „să nu te gândeşti la ceea ce ai să faci după ce ai să ajungi la putere; să te gândeşti totdeauna înainte ca, ajuns la putere, să ştii ce ai să faci. Şi pentru aceasta, când eşti în opoziţiune, trebuie să spui ţării nu numai răul care-l fac guvernele pe cari le combaţi, dar şi binele pe care ai să-l faci”[4]: şi 3. faptul de a nu fi certat cu legea: „un politician nu poate lupta decât pe tărâmul pur legal”[5].

În final, ultimul text, care susţine pledoaria de faţă, este cel care ne dă cheia de înţelegere şi sintetizează, în mod absolut, tot ceea ce am afirmat până acum. Este un îndemn al Domnului Iisus Hristos: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar alerţi şi deştepţi ca şerpii şi integri, puri ca porumbeii”[6] (Matei 10, 16).

Prin urmare, în lumina textelor de mai sus, orice persoană investită într-o funcţie publică şi cu atribuţii decizionale capitale pentru comunitatea din care face parte, pentru a fi cu adevărat în slujba semenilor şi a cetăţii, nu în slujba puterii politice, folosită ca mod de căpătuială personală, caută ca binele comun al societăţii şi al oamenilor să prevaleze în faţa intereselor meschine personale şi în faţa diferendelor politice. Oamenii au nevoie să simtă puterea iubirii slujirii pentru o viaţă mai bună şi pentru un climat de armonie mai consistent, nu de răfuieli politice, care să se soldeze cu decizii luate în detrimentul lor.

În încheiere, vă doresc, aşa cum ne spune Iisus, să fiţi în noul mandat, pe care îl primiţi astăzi, alerţi în a face binele pentru oameni, destepţi în a lua deciziile cele mai bune, integri şi puri în relaţiile interumane, precum şi în exercitarea atribuţiilor conferite în această zi de constituire a Consiliului Judeţean Vaslui. 

Bucurie, lumină, pace, bunătate şi binecuvântare să ne dăruiască Dumnezeu tuturor!