Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele protopop Adrian Chrivasă și părintele paroh Mihai Miron.

Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonați de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a subliniat impactul pe care l-a avut în viața Sfântului Andrei întâlnirea sa cu Hristos:

«Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)» (Ioan 1, 41)

Memoria liturgică de astăzi ni-l pune spre cinstire pe ocrotitorul spiritual al tuturor românilor – Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat.

Fragmentul evanghelic ne arată un detaliu din biografia duhovnicească a Sfântului Apostol Andrei, anume bucuria pe care a avut-o atunci când L-a întâlnit pe Hristos. Această bucurie a împărtășit-o și prietenilor săi, inclusiv fratelui său, Simon Petru.

Sfântul Apostol Andrei s-a comportat exact așa cum ne comportăm noi când suntem locuiţi de o bucurie deosebită, când sufletul nostru debordează de o stare de plinătate – simţim nevoia să descătușăm aceste zăgazuri ale stării noastre de bucurie și de plinătate și să le împărtășim cu cei din jurul nostru, vorbindu-le despe ceea ce noi trăim în sufletul nostru, încercând să transmitem, prin cuvânt, starea care simţim că ne locuiește cu putere.

Așa se explică – dacă putem folosi acest termen – faptul că Sfântul Apostol Andrei, întâlnindu-l pe fratele său, primul lucru pe care i l-a spus a fost că L-a găsit pe Mesia.

Am putea spune că Sfântul Apostol Andrei se asemuiește cu cel dintr-o parabolă despre Împărăţia Cerurilor, care a găsit un mărgăritar de mare preţ, și a lăsat totul, a vândut totul, și s-a dus să achiziţioneze acel mărgăritar. Cu alte cuvinte, întreaga fiinţă a acelui comerciant, toate energiile lui, au mers în această direcţie, de a dobândi mărgăritarul de mare preţ, de a-l avea în posesie. La fel, toate energiile, trăirile și stările Sfântului Apostol Andrei convergeau în punctul în care el L-a găsit pe Mesia. 

Pentru a înţelege această bucurie – deși nu este ceva complicat –, ne putem gândi la modul cum ne comportăm, cu toţii, atunci când întâlnim un om deosebit, pe cineva care, pur și simplu, dă sens și bucurie vieţii noastre. Acest lucru se poate întâmpla chiar dacă poate nu ne-am mai întâlnit niciodată cu acea persoană, dar dintr-o primă acţiune a schimbat ceva în viaţa noastră – a spart anumite inerţii, a deschis sufletul nostru și ne-a așezat pe orbita unei bucurii și a unei împliniri extraordinare. Acel om rămâne unul de referinţă în biografia noastră, și raportarea noastră este permanentă faţă de acea persoană – vorbim cu atâta drag despre acel om, pentru că deja în noi este instalată iubirea faţă de acela, ţinem la el și simţim că ocupă un loc foarte special în inima noastră.

Preasfinția Sa a arătat că întâlnirea noastră cu Hristos, asemenea Sfântului Andrei, se petrece în cadrul Sfintei Liturghii:

Așa cum noi vorbim cu drag despre oamenii pe care îi iubim – chiar rostindu-le numai numele oamenilor pe care îi iubim, ne umplem de bucurie și am vrea să rostim cât mai des numele omului pe care îl iubim foarte mult –, tot așa, poate chiar la o intensitate mult mai mare, s-a bucurat Sfântul Apostol Andrei când L-a descoperit pe Mesia.

Această bucurie, a descoperirii lui Mesia, Care i-a cucerit universul lăuntric, a împărtășit-o tuturor celor cărora le-a propovăduit Evanghelia Împărăţiei Cerurilor, inclusiv nouă, poporului român. Când a venit în Sciţia Minor și ne-a grăit pentru prima dată despre Hristos Cel răstignit și înviat, a umplut poporul nostru de această bucurie, că L-a găsit pe Mesia. 

Noi trăim bucuria faptului că Îl întâlnim pe Hristos în rugăciunile noastre și în Liturghie, în Împărtășanie. Această bucurie a fost semănată de către Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României.

Ar fi extraordinar ca și noi să ne raportăm la fel de minunat și de autentic, cum s-a raportat Sfântul Apostol Andrei, faţă de Hristos. 

Noi vorbim foarte frumos despre cei pe care îi iubim, chiar dacă le mai greșim și îi mai supărăm uneori. Niciodată nu putem vorbi urât despre omul pe care îl iubim. Dacă vorbim urât, e un semn că ceva în dragostea noastră – care poate să existe – nu funcţionează, că dragostea noastră nu este deplină.

Despre omul pe care îl iubim vom vorbi întotdeauna cu mare bucurie, și vom împărtăși și cu ceilalţi sentimentele și starea de plinătate și de sens pe care o avem ori de câte ori suntem în preajma celui iubit, a celui care ne este foarte drag și la care ţinem foarte mult.

Așa este viaţa noastră – le putem greși celor pe care îi iubim, pentru că suntem oameni slabi, dar iubirea este cea care biruiește și topește absolut totul.

Şi apostolii I-au greșit Domnului Hristos, chiar dacă Îl iubeau foarte mult. Dar iubirea a fost cea care le-a dat putere să meargă în întreaga lume și să vorbească despre comoara cea mai minunată și mai de preţ din inimile lor – „mărgăritarul” care este Însuși Domnul Hristos, Dumnezeu-Omul întrupat, venit în lume pentru noi, ca să ne răscumpere.

Sfântul Apostol Andrei să ne înveţe, pe fiecare dintre noi, cum să-L iubim pe Hristos, cum să-L mărturisim și cum să ne bucurăm ori de câte ori Îi simţim prezenţa, ori de câte ori ne întâlnim cu El. Întâlnirea noastră cu Hristos, prin excelenţă, este în Sfânta Împărtășanie, când mâncăm Trupul și Sângele Lui – este cea mai minunată întâlnire, și ar trebui să fim și noi într-o stare de uimire și de exclamaţie perpetuă – să le spunem celor din jurul nostru: „L-am întâlnit, Îl simt, este în inima mea Hristos!”.