În seara zilei de joi, 9 octombrie 2025, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat o slujbă de pomenire, la biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Huși, la căpătâiul domnului Gheorghe Corozel, tatăl părintelui Iulian Ovidiu Corozel, preot militar al Batalionului 202 Apărare C.B.R.N. ,,General Gheorghe Teleman" Huși.
De asemenea, în seara zilei de miercuri, 9 octombrie 2025, în localitatea Gura Văii, Protopopiatul Huși, Părintele Episcop Ignatie a oficiat o slujbă de pomenire și la căpătâiul doamnei Ruxanda Arhire, mama părintelui Dorin Arhire de la Parohia Stănilești.
Ierarhul Hușilor a vorbit despre nădejdea pe care Domnul o dă celor care își trăiesc viața în duh creștin:
«Cu adevărat deșertăciune sunt toate și viața aceasta este umbră și vis că în deșert se tulbură tot pământeanul precum zice Scriptura» (pasaj din Slujba Înmormântării)
Prin Învierea Sa, Hristos este Cel care ne încredințează de acest adevăr absolut: că moartea coincide cu viața. Este greu să acceptăm acest lucru pentru logica noastră, pentru că noi constatăm că acest inamic al existenței noastre face ca noi, din punct de vedere fizic, să dispărem, să nu mai fim, să nu mai aparținem acestei lumi văzute. Moartea în Hristos înseamnă viață pentru că El Însuși a schimbat conținutul acesteia. Dacă până la El aceasta era văzută ca un zid implacabil sau ca pe o intrare în neant, cu Învierea Sa, moartea devine poartă înspre un alt mod de existență, înspre veșnicie.
Atâta timp cât există păcatul, cel care a generat instaurarea morții, și moartea va exista în acest fel, ca cea care ni-i răpește pe cei ce ne sunt dragi. Dar această răpire nu înseamnă plecarea în neființă, cum auzim adesea pe canalele media. Noi, prin moarte, odată cu Învierea lui Hristos, trecem într-un alt mod de ființare, mai adevărat și mai deplin. Prin moarte, trupul nostru devine ca bobul de grâu care se așază în pământ pentru a germina și pentru a învia la a doua înviere, într-un trup de slavă, plin de lumină, imaterial, așa cum a fost trupul lui Hristos.
La Judecata de Apoi ne vom prezenta exact cu ceea ce am adunat în viața aceasta: câtă lumină, câtă bunătate, câtă iubire am răspândit în jur. Se vor deschide cărțile, care înseamnă propria conștiință, unde rămâne scris tot ceea ce am săvârșit în această lume. Dacă am făcut cele rele, vom primi osânda. Dacă am trăit în lumină, în iubire, ne vom bucura de lumina raiului. Dar, în dreptatea Sa față de noi, El va avea milă față de noi dacă și noi, la rândul nostru, în această viață, am oferit milă și dragoste semenilor noștri.
Să nu ne consumăm în cele nesemnificative ale acestei vieți, în cele care nu dau un plus de frumusețe spirituală, în cele care ne schimonosesc și ne fac urâți din punct de vedere spiritual. Hristos, prin Învierea Sa, a redat frumusețea pierdută, în urma păcatului și a morții instaurată în lumea aceasta.
Să ne înțelepțească Domnul să trăim zilele pe care le mai avem; însă dacă trăim cum se cuvine, cu bunătate, cu dragoste și cu iertare, vom avea nădejdea că Hristos ne va face parte de Împărăția iubirii și a iertării.
